Sfinţii din Manchester

Cei patru heruvimi ai madchester-ului de la The Stone Roses sînt un exemplu (fericit sau nefericit) de eficienţă muzicală: cu doar două albume editate în anii ‘90 au brăzdat faţa culturii pop, iar rănile provocate continuă să „supureze”. Ultimul single extras de pe abumul de debut al rozelor era lansat la doi ani de la apariţia LP-ului ce poartă numele trupei şi trebuia să alimenteze taifunul acustic stîrnit de The Stone Roses.

În plus, „I Am the Resurrection” era cîrligul ce anunţa, la fel că în cazul francizelor hollywoodiene,  apariţia următorului (şi extrem-de-aşteptatului) album, „Second Coming”. Piesa, în ambele variante - atît în cea de album, ce are 8 minute şi conţine un outro psihedelic de peste 4 minute, cît şi în variantă radio-edit -, năuceşte ascultătorii şi critică muzicală, „I Am the Resurrection” fiind recunoscută ca unul dintre cele mai bune imnuri indie din toate vremurile. Totodată, piesa poate răspunde la întrebarea: există viaţă (muzicală) după The Beatles, The Clash, The Smiths sau The Stone Roses?

Bogan ŞERBAN realizează la Radio Guerrilla emisiunile Guerrilla Logout (luni- vineri, 17.00 - 20.00) şi GuerriLIVE Radio Sessions (luni, 19.00 - 20.00).