Seară de octombrie

Citeam urmele de pe perete, umbră după umbră.
Citeam paloarea și densitatea varului proaspăt uscat
Și inhalam mirosurile înțepătoare ce-mi dădeau vagi stări euforice.
Și era bine.

Ascultam anvelopele cum se rostogoleau deznădăjduite
pe asfaltul plouat.
Mi se pareau c-ar fi suspine.

Număram picăturile ce cădeau în băltoace - băltoace murdare,
Ostentativ apărute în mijlocul drumului,
Să cauzeze neplăceri trecătorilor.
Bieții trecători.

Le număram pașii, puțini de altfel: un pas, doi pași, trei...
Tot timpul încheiam c-o cifră impară de parcă
s-ar fi evaporat în noapte.
Știam că e puțin probabil.

Nu-i așa?!

Hemingway, Hemings – firea duală îmi acapara
gîndurile.
Ce se va alege de noi, biete cifre și atomi înșirați alandala,
Bucăți de suflete, eterne semne de-ntrebare,
Nicidecum exclamative...

din volumul 37 de lamentări şi-o pildă, Editura Humanitas, 2013.