Şcoala produce analfabeţi?
Un studiu recent arată că 42% dintre elevii români de 15 ani sînt analfabeţi funcţional. Mai simplu spus, ei nu înţeleg cum trebuie un text simplu citit la prima vedere, nu ştiu să facă legăturile între informaţiile din acel text, nu ştiu să aplice în viaţa de zi cu zi cunoştinţe elementare. Studii mai vechi arată că, la adulţi, proporţia e cam aceeaşi (între 37 şi 40%). Situaţia e foarte gravă.
Dar şi mai grav e că nu prea se vorbeşte despre asta şi nici nu se face mai nimic. De ce e grav? Pentru că în lumea de azi şi de mîine, în societatea cunoaşterii şi a informaţiei, o cantitate atît de mare de persoane care nu sînt în stare să utilizeze eficient informaţii şi cunoştinţe de bază îşi vor găsi greu un loc de muncă. Se vor descurca greu în viaţa de toate zilele. Vor aduce, în ansamblu, costuri pentru societate. Dar nu numai despre asta este vorba, nu doar despre „piaţa muncii”. Nu doar „piaţa muncii” e problema, deşi la noi se vorbeşte obsesiv despre „integrarea absolvenţilor pe piaţa muncii”, ca şi cum şcoala ar trebui să scoată pe bandă rulantă lucrători, nu oameni.
O problemă la fel de serioasă e că analfabeţii funcţional – aşadar, incapabili să înţeleagă în mod adecvat un text – sînt „consumatori” de mass-media, se uită la televizor, pe Facebook, pe site-uri ş.a.m.d. Nepricepînd ca lumea textele şi imaginile, sînt victime sigure ale propagandei şi manipulării. Cad pradă uşor demagogiei politice şi populismului. Şi votează în consecinţă – mai ales în lumea noastră dominată de mass-media, în care politica a devenit un spectacol.
Aşadar, destinul societăţii în general depinde în bună măsură şi de aceşti oameni mai puţin capabili să priceapă ce le spun politicienii: ei votează în funcţie de ce cred că au înţeles. Şi, pentru că reţelele sociale ne-au transformat pe toţi în „generatori de conţinut”, ei răspîndesc pe reţelele sociale tot felul de prostii, asigurîndu-le astfel o circulaţie uriaşă. Bunăoară, ei sînt cei care distribuie pe Facebook diverse „ştiri” conspiraţioniste, texte propagandistice create de politicieni şi de consultanţii lor de imagine, ei dau drumul la tot felul de aiureli despre infestarea apei şi a alimentelor, despre tot felul de pericole care ne pîndesc la tot pasul, pentru că nu sînt în stare să le priceapă şi nu-şi pun problema că aceste aiureli sînt elaborate de agenţii de PR, de grupuri de lobby care promovează anumite interese, de firme care vor să-şi distrugă concurenţa ori pur şi simplu de ţicniţi care văd peste tot conspiraţii. Şcoala produce analfabeţi. Şcoala dă chix cu 40% dintre elevi.
Analfabetismul funcţional există şi în ţări mai dezvoltate ca a noastră, dar în proporţii mai mici. Media europeană este de 20%. Cauzele sînt multiple, dar în centrul lor se află sistemul de educaţie. „Este nevoie de o şcoală care să fie mult mai eficientă”, a spus de curînd ministrul Educaţiei, dl Mircea Dumitru. Şi a pus degetul pe rană: „O strategie de reducere a analfabetismul funcţional trebuie să constituie o prioritate, după care se va face un calcul privind bugetul care trebuie alocat”. Cu alte cuvinte, reducerea analfabetismului funcţional costă, după ce societatea a investit deja bani în educaţia acestor elevi, dar rezultatele au fost proaste. Pe scurt (şi cam dur, dar asta e situaţia): şcoala produce analfabeţi. Şcoala dă chix cu 40% dintre elevi. Despre asta ar trebui să discutăm serios. Dar, în societatea noastră imatură, se trăncăne enorm despre tot felul de prostii, nu despre adevăratele probleme.
Sistemul nostru şcolar e prost croit, e defazat, e înapoiat şi orientat spre trecut, nu spre viitor. Elevii sînt sufocaţi de o mare cantitate de cunoştinţe inutile. Nu sînt învăţaţi să gîndească, să fie creativi, să-şi folosească în mod adecvat capacităţile intelectuale, să se adapteze la situaţii noi, ci sînt puşi să memoreze şi să reproducă mecanic ce li s-a livrat. Zecile de schimbări în Legea Educaţiei, birocratizarea excesivă a sistemului, nesocotirea rolului social al profesorilor, infrastructura şcolară proastă, lipsa de interes a opiniei publice pentru problemele educaţiei şi multe altele ne-au adus în situaţia de a avea un sistem şcolar care nu dă rezultate. Ca să-l refacem, ne vor trebui încă vreo 20 de ani. Cu condiţia să începem cît mai repede. Deocamdată, trebuie să ne descurcăm cumva cu analfabeţii noştri, mai mulţi decît „ai lor”.
Articol apărut pe Blogurile Adevărul