săptămîna patimilor

în fiecare primăvară

negustorul trece prin sat cu căruţa

şi strigă

hai la var  hai la var

ţărăncile îi dau în schimb cîte-o găină nuci fasole şi mălai

nuci fasole şi mălai

apoi în săptămîna patimilor

îşi tocesc fericite bidinelele 

de pereţi garduri şi pomi

în vremea asta bărbaţii stau la poartă şi fumează

cîte unul mai oftează

dă mai departe sticla de rachiu

apoi scuipă-n ţărînă şi zice

viaţă de rahat ca şi băutura

dar femeile îl dojenesc şi-i strigă

nu ţi-e ruşine

te sminteşti în postul paştelui

să te duci la popă să te spovedeşti

să-ţi dea canon

şi minte mai ales păcătosule

ce v-am pus noi să staţi pe bancă imediat după ce-am văruit-o

v-am pus noi să vă înfigeţi în pămînt cîrjele de prun

de arătau ca nişte pomi altoiţi

că uite cum le-am dat cu var cum au înfrunzit

iar florile lor deja vă licăresc în ochii umezi

de beţivi

însă bărbaţii nu zic nimic

doar zîmbesc de sub pălării

urmărind cu atenţie cum petalele

rînd pe rînd

le cad neprihănite

la picioare

oraşul văzut prin oglindă