SANTIAGO

la 7 dimineața
străzile din santiago sînt pustii
cînd nu poți pătrunde zidurile groase 

niña, estas solita?
                            cît de ușor mi-ar fi

                                             dacă aș crede în vreun dumnezeu
                            sau în mai mulți ca mapuche
                            m-aș ruga la virgen de Carmen
                            dacă mori să-mi lase harta
                            cu locul precis unde te trimite 

pe străzile astea păsările se rotesc și scot țipete înalte 
șoferul care mă lasă la aeroport mă îmbrățișează ca pe o fiică
îmi spune – nimeni nu trebuie să afle că ne sîntem străini
ai grijă cu lupii de mare înfometați
hija mia cuidate 

am aterizat pe străzile unui oraș
în carne și oase
  copiii joacă mingea pe trotuar 

peste rochia de mătase îmi trag un poncho 

  la 7 dimineața în santiago oamenii dispar fără urmă