SANTIAGO
la 7 dimineața
străzile din santiago sînt pustii
cînd nu poți pătrunde zidurile groase
niña, estas solita?
cît de ușor mi-ar fi
dacă aș crede în vreun dumnezeu
sau în mai mulți ca mapuche
m-aș ruga la virgen de Carmen
dacă mori să-mi lase harta
cu locul precis unde te trimite
pe străzile astea păsările se rotesc și scot țipete înalte
șoferul care mă lasă la aeroport mă îmbrățișează ca pe o fiică
îmi spune – nimeni nu trebuie să afle că ne sîntem străini
ai grijă cu lupii de mare înfometați
hija mia cuidate
am aterizat pe străzile unui oraș
în carne și oase
copiii joacă mingea pe trotuar
peste rochia de mătase îmi trag un poncho
la 7 dimineața în santiago oamenii dispar fără urmă