Şamanul mut

15 aprilie 2014   Dileme on-line

Miercuri, 16 aprilie, Simion Bogdan-Mihai (cobză, voce) prezintă „Şamanul mut”, episodul al III-lea, un performance cu muzici de tradiţie orală. Spectacolul va avea loc în Club Control, sala Berlin. Invitaţi: Cosmo (darbouka, doumbek), Rodica Gondiu (esraj), Tudor Amarandei (acordeon, tilincă).

***

„Te iubesc întotdeauna şi te voi iubi întotdeauna, fie că eşti înaltă sau scundă, fie că ai părul negru ca smoala, roşu ca focul sau blond, cum sunt câmpurile de grâu scăldate de lumina soarelui de vară.

Lăutarii de la Măldăeni (Teleorman), de exemplu, de la începutul sec. XVIII au fost cobzari din tată în fiu, până la moartea ultimului, în anul 2000. Schimbările prin care trece lumea contemporană afectează poate cel mai puternic această rămăşiţă a identităţii regionale est-europene. 

Configuraţia peisajului muzical autohton, indică un spectru muzical bogat, dar neomogen, dominat de tendinţa ireversibilă a sincronizării componentelor artei sonore locale cu cele occidentale. Cele câteva simptome înregistrate în câmpul activităţii muzicale dinaintea sfârşitului sec. XVIII capătă amploare în conjunctura prielnică a noilor factori social-politici, atât interni cât şi externi, determinând extinderea mişcării muzicale profesioniste de tip european la scară naţională.

Sunt foarte bun dacă cei din jur sunt mai răi sau sunt mediocru dacă cei din jur sunt ca mine. Dar am divagat de la întrebare. Oare tot ce văd există? Oare durerea pe care o simt la fiecare lovitură (a vieţii sau a semenilor) este reală? Oare tot ce văd este un vis? Un vis urât din care urmează să mă trezesc curând? Care a fost drumul pe care l-am parcurs de la curţile boierilor şi domnitorilor, prin orchestrele socialiste de muzică populară din România comunistă, până la nunţile cu sintetizatoare şi viori electronice? 

Şamanul mut vrea să exprime o trăire însufleţită de muzica tradiţională românească, trecând şi prin cea turcească şi grecească, cu o felie generoasă de spaţiu slav. Ce apropie aceste muzici? Instrumentele. Din clapele, corzile, ţevile, arcuşurile şi tobele mânuite începe o magie, care nu se mai termină de mii de ani. Muzica miroase puternic a narcotice.“

Foto: Claudiu Popescu

Mai multe