Șah, sumo și… puțin tenis
Am intrat în perioada aceea a anului în care astrele sporturilor preferate s-au aliniat pe același tronson temporal. Este vorba de „Australian Open-ul” șahului, cum i se spune turneului de la Wijk aan Zee, de însuși Australian Open-ul de la Melbourne și de Turneul de Anul Nou de sumo de la Tokyo. Practic, am asigurate, dacă vreau, timp de aproximativ două săptămîni, cîteva ore bune pe zi de filmări în direct, rezumate și comentarii de cea mai bună calitate din toate aceste sporturi.
Cum tenisul este cît se poate de bine acoperit în relatări și transmisiuni, mă opresc la șah și sumo. Turneul de la Wijk aan Zee este ultimul turneu de „Mare Șlem” – ca să mențin terminologia – în care joacă 14 șahiști. În ultimele decenii, numărul mediu al jucătorilor invitații la un turneu a scăzut constant. În secolul 19 turneele mari cu peste 20 de jucători erau o constantă. În secolul 20 a scăzut la 14-16 (deși interzonalele au menținut totuși cîte 20 de candidați), pentru ca în ziua de azi un turneu de zece jucători să fie deja considerat „mare”. Însă cînd ai mulți invitați, îți permiți să te joci cu invitațiile. Organizatorii de la Wijk aan Zee au păstrat vreo cinci locuri pentru grei, șahiști care au mai cîștigat turneul, iar pe celelalte le-au împărțit între consacrați și lupii tineri. La grei sînt de exemplu Carlsen și Anand, care au cîștigat Wijk aan Zee-ul de șase, respectiv cinci ori, dar și Mamedyarov sau Ding Liren, locul trei, respectiv patru în lista Elo. Mai sînt din categoria grea șahistul local Anish Giri, numărul cinci mondial, Vladimir Kramnik (Rusia), unul dintre jucătorii constanți ai turneului, și Ian Nepomniachtchi, tot din Rusia, Elo 2769, numărul 10 mondial. Pe celelalte invitații au fost trecuți mulți tineri, deja consacrați sau foarte aproape de acest stadiu, așa încît turneul din acest an a devenit un fel de campionat mondial neoficial al șahiștilor „milennials”, al generației post-Carlsen care îi poate amenința în curînd poziția norvegianului. Să menționez cîțiva: Richard Rapport (Ungaria), Samuel Shankland (SUA), Vladimir Fedoseev (Rusia), Jorden van Foreest (Olanda), Santosh Vidit (India) sau Jan-Krzysztof Duda (Polonia). După două runde, pe primele locuri sînt Anand și Nepomniachtchi, cu cîte o victorie și o remiză, dar calea-i lungă și tot Carlsen, care e considerat un „slow-starter”, e favorit.
La sumo, după o perioadă de turnee în care cei trei yokozuna au fost accidentați, pe rînd sau simultan, iată că efectivul de rikishi de top e complet în cadrul Turneului de Anul Nou de la Tokyo. Joacă toți yokozuna și toți cei trei deținători ai rangului imediat inferior, ozeki. Pînă acum, coada și capul s-au afirmat, stratul de ozeki în schimb înregistrînd cîteva înfrîngeri usturătoare. La celălalt pol, în clubul de elită, doar yokozuna Kisenosato pare depășit de situație, înregistrînd două înfrîngeri după tot atîtea runde, în vreme ce Hakuho și Kakuryu par înscriși deja în cursa pentru titlu.
Diagrama săptămînii
Soluția diagramei 140 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluția diagramei 139 de data trecută: 1… De3+ 2. Dg3+ (la 2. Rg4 urmează 2… De4+ și în caz de 3. Rg(h)3, poziția se repetă cu 3… De3+; la 3. Rg(h)5 negrul joacă 3… Dxb7 și egalează) 2… Rh1! 3. Dxe3 pat (la 3. Rg(h)4 urmează aceeași 3… De4+ cu două variante: 4. Rh3 De3! sau 4. Rg(h)5 Dxb7 și e remiză).
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.
Foto: Liniștitul oraș olandez Wijk aan Zee, scena anuală a unor competiții șahiste acerbe. Pe lîngă turneul de „Masters” menționat mai sus, aici se joacă în mod tradițional și un turneu de „Challengers”, tot cu 14 participanți. Credit: Alina L’Ami/ tatasteelchess.com.