Şah sau table? De ce nu şi şah, şi table?!

Atunci cînd, în anii revoluţiei islamice de după 1979, din Iran nu era izgonit doar Şahul, ci şi şahiştii, Ali Hachemi Tehrani, un preşedinte de club local de şah, începe să le scrie mai-marilor zilei, comunicîndu-le că fac o mare greşeală. Condamnarea jocului de şah atribuită Profetului şi implementată în noua orînduire iraniană pornea de la o confuzie: nu şahul aşa cum îl ştim noi fusese denunţat de Mahomed, ci jocul de şah al acelor timpuri, care ar fi folosit zaruri! Aşadar, continua preşedintele de club, Mahomed condamna jocurile de noroc, ci nu jocul din zilele noastre bazat pe raţiune şi calcul, iar gardienii revoluţiei nu ar avea de ce să se înverşuneze împotriva şahiştilor.

După cîţiva ani, şahul e din nou permis în Iran şi în scurt timp şahiştii iranieni încep să adune trofee internaţionale. Nu ştiu dacă revizuirea statutului jocului s-a produs din cauza argumentului adus de preşedintele clubului de şah, după cum nu e clar dacă argumentul în sine rezistă la verificări mai amănunţite. Într-adevăr, pe la 1030 învăţatul musulman iranian Al-Birunī descria un joc indian cu zaruri, chaturaji, care însă avea patru jucători, nu doi. Dar istoricii nu s-au pus de acord că chaturaji ar fi fost precursorul jocului chaturanga, strămoşul recunoscut al şahului adoptat ca şatranj de Persia sasanidă, care se juca în doi şi care nu avea zaruri.

O altă confuzie posibilă porneşte de la tabla de şah, moştenită de şahul modern de la chaturanga. În versiunea timpurie a jocului de chaturanga se mai folosea încă marcarea unor anumite cîmpuri de pe tabla de tip 8x8 denumită ashtāpada. Numai că marcarea cîmpurilor nu folosea cu nimic la chaturanga, ci la un alt joc, cu zaruri, unde aceeaşi tablă slujea ca suport. Aşadar, pe ashtāpada puteai juca şi chaturanga-şah, dar şi un joc de urmărire, de tip “Nu te supăra, frate!”, în care foloseai zaruri, şi de aici posibila confuzie a lui Mahomed (sau chiar poate a lui Ali Hachemi Tehrani).

Dar chiar dacă şahul cu zaruri ar putea rămîne neatestabil istoric, ideea folosirii zarurilor la şah a revenit în timpurile moderne. Sînt mai multe variante de inserare a zarurilor în jocul de şah, iar pe una dintre cele mai răspîndite o voi descrie în continuare.

Şahiştii dau cu zarul, ca la table, alternativ. Fiecare faţă a zarului reprezintă o piesă: unu e pionul, doi e calul, trei nebunul, patru turnul, cinci regina şi şase regele. De exemplu, dacă jucătorul dă patru-doi, poate muta la alegere un cal (doi) sau o tură (patru). Dacă nu poate muta legal nicio piesă, face pas şi dă cu zarul adversarul. Dubla permite orice mutare.

Alte reguli specifice şahului cu zarul se referă la rocadă (trebuie să ai pe zar patru, şase sau dublă) şi la capturarea en passant (unu sau dublă, imediat după mutarea pionului advers peste cele două cîmpuri). Dacă eşti în şah şi nu îţi pică zarul potrivit pentru a ieşi din şah, faci pas pînă cînd îţi intră zarul. Dacă niciun zar posibil nu te mai scoate din şah, înseamnă că eşti mat şi partida se încheie. O regulă specială la zaruri-şah este posibilitatea capturării regelui advers: dai şah, adversarul nu are zar pentru a ieşi din şah, iar ţie îţi intră un zar care îţi permite să îi capturezi regele, chiar dacă teoretic acesta se mai poate feri de şah. Îl capturezi şi ai cîştigat partida!

Diagrama săptămânii

Soluția diagramei 5 va fi publicată săptămâna viitoare, în cadrul rubricii online “În alb și negru”.

Soluția diagramei 4 de săptămâna trecută: 1. Cc8! Txc8 2. Df5 g6 3. Dxc8+ și câștigă.

Foto 1: Diferite zaruri de șah.

Foto 2: Diagrama 5.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.