Să nu trădăm încrederea irlandezilor

Irlanda a spus DA tratatului bugetar.  Semnat în februarie de 25 din cele 27 de ţări ale UE, se presupune că va întări încrederea în moneda unică şi în omogenitatea zonei euro introducînd mai multă disciplină – şi unele sancţiuni – în gestionarea finanţelor publice. Mai multă securitate bugetară în schimbul cedării a ceva mai multă suveranitate pentru Bruxelles.
Votul, fără apel, a fost marcat de o rată a absenteismului excepţională – ceva mai mult de jumătate dintre alegători s-au deplasat faţă de aproape 60% la ultimul referendum asupra Tratatului de la Lisabona – şi de o campanie intensă dusă de ambele tabere.

În mod paradoxal, unul dintre cei mai vehemenţi partizani ai NU-ului, omul de afaceri şi militantul eurosceptic Declan Ganley, este cel care a folosit probabil cuvintele cele mai portivite în privinţa semnificaţiei votului pentru irlandezii care sînt astăzi cetăţenii europeni şi trebuie să suporte datoria privată cea mai ridicată din lume (mai bine de 41 000 de euro pe cap de locuitor): “ceea ce au vrut să spună alegătorii irlandezi prin acest da”, a declarat el, “este că au încă încredere în conducătorii europeni pentru a gestiona aceste probleme”.

Şi este nevoie de încredere, în aceste timpuri, deoarece totul pare să indice că situaţia din Europa nu se ameliorează. Începînd cu şomajul, care a bătut în ultimele luni noi recorduri, pentru a continua cu criza grecească, aceasta ameninţînd încă existenţa euro, pentru a încheia cu criza bancară spaniolă, care ar putea declanşa un plan de ajutorare record de 300 de miliarde de euro. Este nevoie de încredere şi pentru a încredinţa politica economică unor instituţii a căror transparenţă şi democraţie nu sunt caracteristicile majore.

Irlandezii au decis deci să aibă încredere din nou în Europa, aceeaşi Europă care le-a impus condiţii draconice pentru a ieşi din criza datoriei, care a luat cu sine "Tigrul celtic". Depinde de ea să nu îi trădeze.

1 iunie 2012

Gian Paolo Accardo este un jurnalist italo-olandez născut la Bruxelles în 1969. A lucrat ca redactor la Internazionale şi Courrier international şi a fost corespondent pentru agenţia de presă italiană Apcom. Este redactor şef adjunct al presseurop.eu.