rue gauthier / rue dorion (nelumesc)

ştiu că nu se face

să te laşi înşelat de aparenţa lumii

din contră, face o mai bună impresie să-ţi pui întrebarea,

ce lucru ciudat, enorm, nelumesc

este această lume de fapt?

dar uneori am această senzaţie zăpăcitoare,

pentru care de altfel trăiesc,

că lumea este de fapt aici şi acum,

cu nimic dincolo de ea

şi că noi nu sîntem doar nimic şi nu doar altceva

că înainte şi după noi nu sînt milioane de ani pustii

iar atunci trebuie să mă laşi

să-ţi spun următorul lucru:

chiar dacă noi doi nu am avea piele pe noi

fiind astfel departe de ceea ce se înţelege curent prin om

şi ca înfăţişare şi probabil şi ca suflet

între noi nemaifiind posibile deci

lucruri de obicei posibile între oameni

chiar şi atunci te-aş iubi

ca un jupuit de viu

dincolo de umanitatea mea şi a ta

indiferent de cît de dureroasă ar fi îmbrăţişarea noastră

şi de urmele de sînge ale paşilor noştri,

ca ale unui animal acoperit de tăieturi

care merge înainte fără panică,

într-o lume consternată, eternă şi

mult, mult mai puţin ciudată decît noi înşine.

Doi oameni într-o poză,