Roşia de la oraş
M-am întors de curînd din Hamburg, Germania. Am fost cîteva zile în vizită la verişoara mea, care locuieşte acolo, de cîţiva ani buni, împreună cu soţul ei. Printre altele, am vizitat un fel de fermă. Un loc de unde se puteau cumpăra tot felul de lucruri pentru casă şi produse alimentare. Unele dintre ele erau preparate pe loc, la vedere, în faţa clienţilor. Fierbeau gemul, făceau bomboane, ciocolată şi altele, pe care le ambalau şi vindeau calde în unele cazuri. Totul amenajat într-o atmosferă rustică, bine redată, pînă în cel mai mic detaliu. În apropiere exista un cîmp de unde vizitatorii îşi puteau chiar culege singuri căpşunele.
Verişoara mea, Cristina, mi-a povestit că sînt multe astfel de locuri în Germania. De unde cumpărătorii îşi pot culege singuri fructele sau legumele. De obicei, acolo preţurile sînt mai mari decît decît cele din supermarket. „Plăteşti ca să munceşti mai mult, adică?”, m-am gîndit. Pentru germani este însă o modalitate prin care pot intra în contact cu munca pămîntului.
Radu Crăciun, coordinator de proiect la Asociaţia Română de Permacultură, mi-a vorbit zilele trecute despre un proiect prin care înfiinţează grădini urbane în Bucureşti şi încă patru oraşe din ţară. Sînt locuri unde pasionaţii de grădinărit se întîlnesc şi plantează legume, plante aromatice, flori şi nu numai. Grădinile sînt amenajate în spaţii accesibile pentru oricine doreşte să ia parte la grădinărit. Principiul ce stă la baza lor este voluntariatul. Oricine poate merge acolo să planteze şi să îngrijească legume.
În Cluj, spre exemplu, sînt două astfel de grădini, la Casa de Cultură Permanentă şi Muzeul Etnografic. La Muzeul Etnografic voluntarii au făcut o grădină arhaică. Au plantat acolo mei, ovăz, fasole, porumb, plante aromatice sau medicinale şi alte plante ce erau plantate în anii 1300.
Oana Mic, unul dintre voluntarii din Cluj, merge cel puţin o dată pe săptămînă la Grădina cu Pisici, cum au numit-o ei pe cea de la Casa de Cultură Permanentă. A început să descopere plantatul legumelor în urmă cu un an, cînd s-a înscris la cursurile de grădinărit de la Asociaţia de Cultură Permanentă. Acum bucătăria ei este “plină de ghivece”. Are salvie, oregano şi alte plante aromatice. Chiar şi o jardinieră cu frăguţe.“E foarte fain să vezi cum creşte ceva ce ai sădit tu”, spune Oana Mic.
În fiecare miercuri seara, Oana se întîlneşte la Casa de Cultură Permanentă cu alţi pasionaţi de grădinărit. Îngrijesc legumele, culeg şi împart ce se poate mînca. Uneori prepară salată cu legume din grădină şi manîncă împreună. Îşi duce la grădină şi băieţelul din cînd în cînd. “Mă bucur pentru că Tudor are şansa să vadă cum cresc legumele şi toate cele, Că nu cresc la supermarket pe rafturi.”, spune Oana.
Radu crede că fiecare loc e mai mult decît o grădină. “E vorba despre comunităţile locale şi instrumentele pe care le concept chiar ele. Interactiunea dintre oameni, faptul că învaţă lucruri noi despre natură şi învaţă să interacţioneze ea. Faptul că se reconectează la comunitatea din care sînt.”
Pentru viitor, Asociaţia Permacultură îşi propune să introducă grădinăritul în şcoli. Este o modalitate aplicată şi creativă prin care copiii pot învăţa foarte multe. De la biologie pînă la matematică şi desen.
Tot Oana mi-a povestit despre mişcările de “hand crafting”, economia darului, “food forest” şi “slow food”. De tendinţa de “reîntoacere la viaţa simplă, aproape de natură”. Auzisem puţin despre o parte dintre ele dar nu mă gîndisem prea mult la ele. Am cîteva cunoştinţe care îmi spun că vor să se mute din Bucureşti “la ţară”. Dincolo de tendinţe însă, e vorba de cunoaşterea şi respectarea naturii. De convieţiurea alături de ea.
“Faptul că avem un mediu în care nu avem acces la natură, dăunează grav sănătăţii”, spune Radu rîzînd. El rîde, eu îmi dau seama însă că e posibil să ajung şi eu să plătesc ca să culeg căpşuni alături de copiii mei.
Detalii despre grădinile urbane se găsesc pe http://asociatie.permacultura.ro/ .
Proiectul “Creşterea capacităţii Asociaţiei Române de Permacultură de a promova şi susţine protejarea şi regenerarea mediului prin metode inovative si tehnici participative în comunităţile locale” este co-finanţat printr-un grant din partea Elveţiei prin intermediul Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană extinsă. http://www.fdsc.ro/participarea-societatii-civile