Revista Civic Arena

Europa trece prin cea mai grea recesiune din anii 30 şi pînă în prezent. În astfel de momente, cînd stabilitatea economică este afectată apar şi efecte sociale, printre care, din nefericire se numără şi creşterea intoleranţei, a rasismului şi xenofobiei, care alimentează şi sînt la rîndu-le hrănite de ascensiunea formaţiunilor politice populiste şi extremiste. Un simptom al acestor fenomene este discursul urii.

Recent apăruta publicaţie Civic Arena are ca temă în primul său număr tocmai discursul urii. În deschiderea revistei, ambasadoarea granturilor SEE şi norvegiene, Ingrid Schulerud accentuează un mesaj cheie al revistei: “cuvintele contează”.

Linia dintre discursul urii şi libertatea de expresie este marcată de către Bridget O’Loughlin, directorul de campanie al mişcării «No Hate Speech» a Consiliului Europei. În opinia acesteia discursul urii nu este un discurs liber; el subminează democraţia şi conduce la crime ale urii. Consiliul Europei (CoE) satrage atenţia asupra efectelor nocive ale propagării discursului urii prin intermediul spaţiului online, dar şi asupra dificultăţii combaterii acestui fenomen din cauza faptului că există un număr uriaş de canale de propagare. Pe de altă parte, autoarea articolului evidenţiază o altă îngrijorare a CoE, faţă de recrudescenţa urii în discursurile politicienilor.

Agenţia pentru Drepturile Fundamentale (FRA) una dintre agenţiile descentralizate ale Uniunii Europene oferă instituţiilor europene şi statelor membre consultanţă  independentă, bazată pe date concrete privind drepturile fundamentale. Henri Nickels, director de program în cadrul FRA, arată totuşi că o dificultate de bază constă în lipsa colectării informaţiei privind infracţiunile motivate de ură. Agenţia oferă statelor membre interesate sesiuni de formare pentru responsabilii din cadrul sistemelor lor judiciare pe teme precum drepturile victimelor sau specificul crimelor bazate pe ură.

Suzette Bronkhorst, secretar general al Reţelei Internaţionale împotriva Urii în Spaţiul virtual (INACH), apreciază că persoanele de etnie romă au devenit unul dintre principalele grupuri ţintă ale discursului urii în Europa. Dumneaei este de părere că în ceea ce priveşte discursul urii din mediul online, acesta este adesea un produs al ignoranţei mai degrabă decît o expresie a unui rasism patologic. De aceea, metoda de acţiune pe care INACH o propune este cea a educării publicului din online. În momentul în care un moderator elimină un comentariu rasist de pe un forum de discuţii al unei publicaţii online, acesta trebuie să explice cît mai clar de ce s-a luat această decizie. Acelaşi lucru este aşteptat să facă şi Facebook, care în opinia INACH reprezintă un mediu excelent pentru moderarea vizibilă, cu un bun potenţial educativ. În ceea ce priveşte discursul urii promovat de către politicieni, Bronkhorst este de părere că fără o presiune puternică din partea opiniei publice, acesta rămîne adesea nesancţionat.

Selma Muhić Dizdarević, vice-preşedinte a Comisiei Helsinki din Republic Cehă şi cercetător în cadrul Departamentului de Socoietate Civilă din cadrul Universităţii Carol din Praga, este de părere că prin protecţia drepturilor unor minorităţi sînt protejate drepturile întregii societăţi, întrucît, referindu-ne de exemplu la discursul urii, oricine poate deveni victimă a acestuia la un moment dat. Doamna Muhić Dizdarević este şi ea îngrijorată de neputinţa instrumentelor legale de a opri discursul urii promovat de politicieni. Persoanele de etnie romă sînt principala ţintă a discursului urii şi în Republica Cehă. Totuşi, privind la modul în care s-a îmbunătăţit situaţia altor grupuri ce erau anterior foarte vizate de acest tip de discurs, există un bun potenţial de schimbare. Stereotipurile, generalizările trebuie combătute cu contra-exemple concrete.

Eirik Rise, coordonatorul campaniei naţionale a mişcării No Hate Speech din Norvegia, vorbeşte despre schimbarea puternică a atenţiei acordate discursului urii după atacul terrorist din iulie 2011 al extremistului de dreapta Anders Behring Breivik. Abordarea promovată în Norvegia este cea bazată pe incluziunea grupurilor minoritare astfel încît fiecare să devină un membru deplin al societăţii. Schimbarea atitudinilor şi rezolvarea problemei discriminării nu se pot face fără a educa cetăţenii şi a le oferi o viziune a societăţii lor bazată pe coeziune socială.

Într-un interviu cu Csaba Asztalos, presedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii, acesta subliniază că discursul urii promovat de formatorii de opinie sau de persoanele cu funcţii publice trebuie tratat diferit. El crede că elementul esenţial agravant al discursului urii care trebuie cu precădere sancţionat este cel de incitare. Discursul urii în Romînia, mai ales împotriva romilor, este promovat de către politicieni pentru că le aduce voturi. Ceea ce poate fi făcut sînt activităţi de educaţie, mai ales şcolară, bazate pe eliminarea sterotipurilor prin interacţiunea directă cu minorităţile vizate de discursul urii.
Civic Arena cuprinde şi un articol despre încercările activiştilor romi de a combate discursul instigator la ură în Romînia prin demontarea stereotipurilor tradiţionale despre romi. Precum şi alte materiale despre despre discursul urii în Bulgaria, Polonia, Letonia şi Lituania, despre ura pe stadioane, precum şi alte materiale pe această temă.

Se găseşte în format electronic aici. Civic Arena este o iniţiativă a Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, realizată cu sprijinul financiar al granturilor Spaţiului Economic European 2009 – 2014, programul Fondul ONG în Romînia.