Reality check

2 iunie 2010   Dileme on-line

Plouă îndărătnic şi la televizor cu litere de o şchioapă este anunţat codul galben de sărăcie. Am ajuns acasă, stau de vorbă cu ai mei, care au feţe lungi şi obosite. Tata spune că nu e optimist, că golăneala s-a extins şi că toţi lucrează după ureche, că se fură ca în codru, că fiecare e preocupat strict de buzunarul propriu şi că nu vede nicio mişcare de rezistenţă. Aud că în Bucureşti e o căldură neplăcută, umedă şi apăsătoare. Îl ascult şi mă gîndesc la întîlnirea de vineri cu reprezentanţii Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN) şi la ultimul text pe care l-am scris despre reducerile bugetului Ministerului Culturii. Îmi amintesc despre Carl Menger, care spunea că devin bani acele bunuri care sînt observate de oameni în timp că le pot oferi cea mai puţină bătaie de cap în obţinerea lucrurilor pe care le vor şi pe care trebuie să le obţină negociind şi schimbînd între ei lucrurile de care dispun. Economiștii spun că funcţia banilor este de a evita nevoia coincidenţei dintre lucrurile pe care şi le doresc şi pe care le pot oferi oamenii. 
 
Am scris că bugetul oferit de Minister Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu în 2010 este doar cu 400.000 lei mai mic decît cel pentru toate proiectele culturale, administrat de AFCN. Mă înşelasem, e mult mai rău de atît. AFCN este o instituţie care îşi obţine veniturile nu doar din banii oferiţi de MCPN, ci în primul rand din colectarea de venituri din diferite surse. În 2010 suma oferită AFCN a fost sub 500.000 lei, deci mai puţin de o treime din banii oferiţi Festivalului de la Sibiu. În 2009 suma era mai mare, dar s-au operat reduceri bugetare de 100.000 în septembrie. Atunci AFCN a început să între în fondurile colectate în ultimii ani din sursele care îi asigură acestei instituţii aşa-numitele venituri propri. A intrat în acest fond anul trecut, pentru a acoperi obligaţiile asumate fată de beneficiarii finanţărilor iar în acest an consumă tot din el. Banii nu mai sînt mulţi, anul următor nu vor mai exista aproape deloc. Ce s-a strîns în cinci ani se consumă în doi. Venituri noi? Mai degrabă lipsă. Sursele acestor venituri? Pe lîngă obişnuitele sponsorizări sau donaţii, există o serie de cote fixe care ar trebui virate de operatorii economici care prestează anumite activităţi în contul AFCN lunar. Ce fel de activităţi? Sînt enumerate în Ordonanţa 2 din 30 ianuarie 2008: organizarea de distracţii de tip ‘luna parc’, activitatea în domeniul impresariatului artistic, furnizarea serviciilor vocale cu conţinut erotic de către operatorii economici din sistemul de telefonie care oferă servicii cu valoare adăugată; devizul general al investiţiilor autorizate să se realizeze de către operatorii economici pentru construcţiile amplasate în spaţiile de protecţie ale monumentelor istorice proprietate publică etc.


Problema este însă cum se colectează aceste fonduri. În lege se spune că operatorii economici trebuie să vireze din proprie iniţiativă banii în contul AFCN. În lege se menţionează că un control al respectării obligaţiilor de plată a contribuţiilor se efectuează de către reprezentanţii organelor cu atribuţii în domeniul controlului fiscal, precum şi de împuterniciţi ai Administraţiei şi/sau ai serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, după caz. În lege sînt numite amenzi pentru cei care întîrzie virarea sumelor la timp.

Reality check:
● Mecanismul de colectare a fondurilor nu funcţionează, operatorii economici nu virează banii la timp sau nu îi virează deloc;
● Direcţiile Judeţene pentru Cultură, cu care AFCN ar trebui să colaboreze pentru a monitoriza colectarea, au trecut de curînd din subordinea Ministerului în cea a administraţiei locale. Direcţiile Judeţene sînt cele care ar trebui sa fie braţul AFCN în ţară, monitorizînd şi informînd operatorii economici cu privire la obligaţiile financiare pe care le au. De multe ori personalul din aceste Direcţii are dificultăţi de a lucra cu calculatorul, nu reuşesc să acceseze bazele de date;
● Nu există încă o bază de date naţională cu operatorii economici care ar trebui să contribuie la Fondul Cultural Național, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a pus la dispoziţia AFCN un program în care aceştia pot fi indentificaţi după CUI, nu însă şl după codul de activitate CAEN, deci aplicaţia este practic inutilă;
● Ministerul Finanţelor, respectiv ANAF-ul, responsabil de aplicarea amenzilor, nu face acest lucru întrucît penalizările aplicate se virează conform legii direct şi exclusiv în contul AFCN, nu şi la bugetul de stat. Iar cum activitatea inspectorilor ANAF este răsplătită în funcţie de numărul şi cuantumul amenzilor aplicate şi direcţionate către bugetul de stat, motivaţia acestei instituţii de a se preocupa de soarta banilor care ar trebui să ajungă în contul AFCN este minimă;
● AFCN are 5 oameni, din care unul este directorul. Anul trecut avea 13 posturi, dar pentru că în momentul restructurării 7 era vacante, acestea au fost tăiate din organigramă, iar acum nu se mai pot face angajări;
● Ministrul Kelemen Hunor afirma într-un interviu recent oferit veiozaarte că AFCN ar trebui desfiinţat şi apoi reînfiinţat, pentru că de un an de zile acesta nu funcţionează şi că singura lui preocupare în acest an legată de AFCN este organizarea concursului de director.

Interviu Kelemen Hunor - ministrul culturii from veioza arte on Vimeo.


Nu mai plouă şi la televizor cu litere de o şchioapă este anunţat codul galben de sărăcie. Oamenii au feţe lungi şi obosite. Tata spune că nu e optimist, că golăneala s-a extins şi că toţi lucrează după ureche, că se fură ca în codru, că fiecare e preocupat strict de buzunarul propriu şi că nu vede nicio mişcare de rezistenţă.

Raluca Pop este iniţiatoarea banipentruarte, blog şi pagină de Facebook, unde sînt oferite informaţii despre finanţări pentru artişti şi operatori culturali din România şi unde se dezvoltă un spaţiu de reflecţie şi dezbatere despre legislaţia şi politicile culturale din România.

Mai multe