Reagan înspre Casa Albă. Lovitura de stat a cocainei. Şi meciul deceniului la Wimbledon

7 iulie 2012 Dileme on-line

Iulie 1980. Ronald Reagan, fost actor şi fost guvernator de California, era desemnat drept candidat republican la funcţia de preşedinte al Statelor Unite, la Convenţia din Detroit, Michigan. Politicianul, pe atunci în vîrstă de 69 de ani, avea să preia fotoliul din Biroul oval de la Casa Albă de la Jimmy Carter, după ce-l va fi învins în toamnă pe adversarul democrat. Carter ieşea şifonat de pe scena politică, în parte şi din cauza crizei ostaticilor din Iran. 52 de americani au fost ţinuţi prizonieri timp de 444 de zile, în perioada noiembrie 1979 – ianuarie 1981, după ce un grup de studenţi şi militanţi islamişti a luat cu asalt ambasada americană din Teheran. Îşi afirmau în acest mod sprijinul pentru revoluţia islamică din Iran.

În această lună, unul dintre prizonieri, vice-consulul Richard Ivan Queen, era eliberat, deoarece starea sănătăţii începuse să i se deterioreze. Diagnosticat greşit cu afecţiuni la coloana vertebrală, acesta suferea de fapt de scleroză în plăci, aşa cum s-a dovedit ulterior.

Dacă în Peru se încheiau 11 ani de dictatură militară, în Bolivia era instaurat un regim asemănător, după lovitura de stat a generalului Luis Garcia Meza Tejada. Inspirat de exemplul chilian al lui Augusto Pinochet, Meza a interzis partidele politice, i-a trimis în exil pe liderii opoziţiei, a început hărţuirea sindicatelor şi a pus căluş presei. Deşi scurtă, perioada dictaturii lui Meza a fost la fel de brutală ca aceea a lui Hugo Banzer (1971-78). Traficul de droguri a dus la izolarea completă a regimului din La Paz. Fără ajutorul noului preşedinte american, Ronald Reagan, Meza a fost obligat să-şi dea demisia din fruntea statului în august 1981. Plecat din ţară, dictatorul a fost extrădat din Brazilia şi condamnat la 30 de ani de temniţă. El îşi execută în prezent sentinţa, în aceeaşi închisoare unde şi-a ţinut pe vremuri adversarii politici.

Papa Ioan Paul al II-lea se afla în Brazilia, acolo unde şapte persoane mureau călcate în picioare, într-o busculadă produsă la sosirea Suveranului Pontif. În Polonia natală, începeau grevele. Muncitorii feroviari din Lublin, în apropiere de graniţa cu marele vecin de la Răsărit, blocau circulaţia trenurilor spre Uniunea Sovietică. Luna următoare, în nord, la şantierele navale din Gdansk, avea să ia fiinţă sindicatul Solidaritatea, sub conducerea viitorului preşedinte al ţării, Lech Walesa.

Şi Bjorn Borg încheia seria de cinci victorii consecutive la Wimbledon, începută în 1976, prin victoria din finala cu Ilie Năstase. Acum, învinsul suedezului din ultimul act al competiţiei de pe iarba londoneză era John McEnroe, un tînăr american în vîrstă de 21 de ani, deţinătorul titlului în Openul Statelor Unite. Meciul este considerat şi în prezent ca unul din cele mai importante din istoria tenisului.

McEnroe a fost întîmpinat cu huiduieli din partea spectatorilor londonezi, la intrarea în teren, din cauza schimburilor de cuvinte nu tocmai ortodoxe pe care le avusese cu oficialii meciului din semifinale, cîştigat în faţa compatriotului Jimmy Connors. Tie-break-ul din setul al patrulea a durat nu mai puţin de 20 de minute. McEnroe a salvat cinci mingi de meci şi s-a impus cu 18-16. Americanul n-a mai putut face nimic în setul decisiv, pe care Borg l-a cîştigat 8-6.

Desigur, Radio Grafiile prezintă piesele de pe primele zece locuri ale topului de dincolo de Atlantic. Cum se prezenta însă situaţia în topul britanic, în acea lună? Don McLean venea cu un cover la Crying, piesa din anii ’60 a lui Roy Orbison, şi figura timp de trei săptămîni pe cea mai înaltă poziţie. La jumătatea lunii, americanul era detronat de melodia care dădea titlul filmului Xanadu. Compusă şi produsă de Jeff Lynne, aceasta era interpretată de Olivia Newton-John, acompaniată de grupul britanicului – Electric Light Orchestra. Este singura dată cînd ELO au ajuns pe cea mai înaltă poziţie a topului din Regatul Unit, acolo unde au figurat timp de două săptămîni. Îmi amintesc de pelicula respectivă, difuzată atunci în serial la televiziunea română. Cîte 10-15 minute pe săptămînă.

La final, remarc o dată în plus începutul de emisiune aparţinînd Stigma. Grupul originar din Satu Mare a revenit anul acesta cu cîteva piese noi. Aşteptăm albumul. Pînă atunci, faceţi click cu încredere pe butonul play de mai jos. Şi audiţie cu bine!