“Purceluşii” din Cuba. JFK luptă cu oţelul. Hruşciov, ultimul bal

Aprilie 1962. Fidel Castro juca tare. Prin condamnarea la cîte 30 de ani de închisoare a celor aproape 1.200 de supravieţuitori ai atacului coordonat de C.I.A. din Golful Porcilor, produs cu un an înainte, şi prin dictarea unor amenzi în total de 62 de milioane de dolari, liderul de la Havana lăsa de înţeles că este dispus să negocieze. În plus, elibera necondiţionat 60 dintre deţinuţi, pe motive medicale. Aceştia erau transportaţi pe calea aerului la Miami. Pînă la sfîrşitul anului, au fost recuperaţi şi ceilalţi exilaţi cubanezi porniţi la atac, în schimbul cărora Statele Unite au furnizat medicamente şi hrană în valoare de 53 de milioane de dolari.

Preşedintele american John Kennedy avea de lucru cu magnaţii din industria oţelului, care deciseseră că e momentul să crească preţul. Urmare a unui conflict naţional de muncă, între patronat şi sindicate. Chiar dacă ultimele fuseseră de acord să-şi reducă pretenţiile, la insistenţele Casei Albe. Pînă la urmă, producătorii au fost “convinşi” să adopte sentimente mai bune şi au cedat. Iar pe Coasta de Vest era inaugurată Expoziţia Mondială de la Seattle. Avea să dureze jumătate de an, răstimp în care a fost vizitată de aproape zece milioane de persoane.
În Uniunea Sovietică, liderul de partid Nichita Hruşciov era reales în funcţia de premier, iar Leonid Brejnev în aceea de preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem. Hruşciov avea să fie înlocuit în octombrie 1964, din funcţia de premier de Alexei Kosîghin şi din cea de prim-secretar PCUS de Brejnev, cel care orchestrase destituirea fostului lider. Acesta avea să-şi trăiască ultimii şapte ani din viaţă în anonimatul impus de noul lider de la Kremlin.

Fusese ales de facto prim ministru al Indiei, deşi ocupa postul încă din 1947, de la obţinerea independenţei. În aprilie 1962, Jawaharlal Nehru negocia timp de o săptămînă cu omologul său chinez, Zhou En-Lai. Cum tratativele de la Delhi au eşuat, cele două mari naţiuni asiatice aveau să pornească un război atipic, la altitudine, în Himalaia, în toamna aceluiaşi an. Motivul oficial îl constituia conflictul legat de graniţa dintre cele două state. Cel neoficial era reprezentat de azilul acordat de indieni lui Dalai Lama, cu trei ani înainte. După revolta din Tibet.

Ce se întîmpla pe la noi? Începuse la patru ani după Cea de-a Doua Conflagraţie Mondială. Şi se încheia, oficial, în aprilie 1962. E vorba despre colectivizare. Ocazia trebuia sărbătorită. Au fost aduşi la Bucureşti 11.000 de ţărani, numărul declarat de regim, al victimelor Răscoalei de la 1907. Evenimentul s-a desfăşurat în Pavilionul Expoziţiei Realizărilor Economiei Naţionale, în Piaţa Scînteii, pe terenul fostului hipodrom. În 1963, acoperişul acestuia a cedat sub greutatea zăpezii, pe fondul greşelilor de execuţie. Reconstruirea cupolei a fost realizată în ritm accelerat, pentru ca în 1964 aici să aibă loc o grandioasă expoziţie a realizărilor Partidului unic, din cele două decenii care trecuseră de la întoarcerea armelor împotriva fascismului.

În ce priveşte muzica, m-aş opri la una din cele 15 melodii care figureau pe primele locuri ale topului de dincolo de Atlantic. Ketty Lester readucea în actualitate o piesă mai veche. Love Letters fusese compusă la încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial de Victor Young, pe versurile lui Edward Heyman. Fără aportul acestuia din urmă, melodia apărea în acel an în coloana sonoră a filmului omonim şi era nominalizată la Premiul Oscar. Actorul argentinian Dick Heymes lansa originalul, în 1945. La patru ani după Lester, Elvis Presley oferea propria versiune, cu care ajungea pînă pe 19 în Statele Unite şi pînă pe 6 în Marea Britanie. Pentru ca după mai bine de 20 de ani, fosta solistă vocală de la Yazoo, Alison Moyet, să ducă aceeaşi piesă pînă pe 4 în topul britanic.

Voi încheia aşa cum am început emisiunea. Cu grupul Stigma. După mai bine de zece ani de absenţă, Cornel şi Emanuel au decis să revină. Cei doi propun o piesă nou-nouţă - Rămîi, femeie!. Vă invit s-o ascultaţi şi s-o apreciaţi. Aşa cum consideraţi de cuviinţă. Mie-mi place. Mult. Cei mai mulţi mi-au spus că nu va avea succes, pentru că nu va fi promovată. Posibil. Dar este altceva, e altfel, printre ceea ce se produce şi ascultă acum. Audiţie cu bine şi Sărbători cu lumină!

Alexandru Gheorghiaş a fost realizator-prezentator timp de zece ani la Radio Contact, în perioada 1990-1999, răstimp în care a girat cele peste 270 de ediţii ale "Topului nostalgic" şi emisiunea "Contact Gold". Din primăvara lui 2011, a reluat seria "bătrîneştilor", prin Radio Grafii - o emisiune de oldies şi nu numai. Arhiva Radio Grafiilor poate fi ascultată aici.