Proiecţie şi dezbatere "După tăcere – ceea ce nu e rostit nu există?"

UNATC Bucureşti şi Film Menu prezintă vineri, 31 ianuarie, de la ora 19, proiecţia filmului După tăcere – ceea ce nu e rostit nu există?, în regia Vaninei Vignal.

„Am cunoscut-o pe Ioana în 1991, la Bucureşti, un an după lovitura de stat pe care mass-media au numit-o «Revoluţie». Atunci cînd ne-am cunoscut, vorbeam despre orice, mai puţin despre dictatura de sub care ţara ei abia ieşea, ca şi cum tăcerea putea să şteargă ceea ce era încă mult prea dureros.

Lucrul ăsta mi-a permis să fac un studiu despre abuz, despre tăcere şi frică, despre clopotul de sticlă pe care Ioana şi l-a contruit, un clopot de sticlă iluzoriu care ar fi trebuit să o ţină departe de realitatea înconjurătoare şi să o protejeze de abuzul statului comunist. Chiar şi azi, pentru că vechile reflexe persistă în România, iar Ioana, neputincioasă, deprimată, s-a refugiat în sînul familei sale. Refuză realitatea în care trăieşte - împotriva voinţei ei, întreţine legătura cu injustiţia istorică - clopotul ei de sticlă protector a devenit o închisoare.

Ioana nu şi-a permis niciodată să analizeze ceea ce o chinuie. Aceste cuvinte îşi găsesc astăzi drumul doar pentru că fac parte dintr-o lucrare cinematografică ce le transportă şi pe care o transcend.

Montajul susţine această dinamică şi face în aşa fel încît persoane care nu au discutat niciodată între ele despre traumatismele lor, îşi "răspund", în cele din urmă. Făcînd acest lucru, montajul pune în evidenţă tăcerea şi toate lucrurile nespuse care încă le despart şi care s-au transmis din generaţie în generaţie. Şi care o învăluie deja pe Teona, fiica Ioanei. Teona a înţeles, la fel ca mama ei cu ani în urmă, fără să i se fi spus vreodată, că sînt anumite întrebări pe care nu trebuie să le pună.

Prin povestea Ioanei, care întîmplător este româncă, filmul meu vorbeşte despre cum dictatura devine un sistem de viaţă. Iar lucrul acesta nu este apanajul ţărilor ex-comuniste.”

(Vanina Vignal, martie 2012)