Proiecţie şi dezbatere „Afacerea Tănase. Leapşa pe murite“

Marţi, 29 aprilie, ora 18,30, în cadrul Frontline Club Bucureşti, la Institute, The Cafe va avea loc proiecţia filmului documentar Afacerea Tănase. Leapşa pe murite, urmată de sesiunea de Q&A cu dl Liviu Tofan, scenaristul filmului şi autorul cărţii A patra ipoteză.

Documentarul este produs de Libra Film Productions, în regia lui Ionuţ Teianu, scenariul fiind realizat de Liviu Tofan şi Ionuţ Teianu.

În anul 1982, François Mitterrand, proaspăt ales preşedintele Franţei, este pus faţă în faţă cu Nicolae Ceauşescu, dictatorul român,  prin intermediul unei poveşti de spionaj demnă de un roman poliţist. Un conflict în plin Război Rece, o luptă dusă în culise de către serviciile secrete ale celor două state, DST, respectiv redutabila Securitate.

În luna ianuarie 1982, Ceauşescu îi cere unuia dintre agenţii săi  să asasineze la Paris doi disidenţi,  pe scriitorii Virgil Tănase şi Paul Goma, ambii cetăţeni francezi. Însă acest agent al Securităţii, Matei Haiducu, cunoscut drept Matthieu Forestier, s-a dus la DST.

Serviciile franceze au elaborat atunci una dintre cele mai incredibile operaţiuni  din Războiul Rece. Acestea l-au răpit pe Virgil Tănase pentru a se crede că agentul şi-a îndeplinit misiunea. Preşedintele Mitterrand, fiind la curent cu actul de manipulare, s-a exprimat public, lăsînd să se creadă autenticitatea răpirii şi anulîndu-şi vizita  de stat prevăzută în România.

Conform surselor DST, toată operaţiunea avea ca scop obligarea şesului Securităţii, generalul Plesita, de a se refugia în Franţa. Însă planul a eşuat din cauza unei scurgeri de informaţii în presă iniţiată de Jean-Louis Debré, pe vremea aceea judecător de instrucţie.

Pentru a se apăra, agentul secret şi cele două potenţiale victime au organizat o conferinţă de presă şi au dezvăluit cazul.

În prezent, putem da o altă interpretare evenimentelor din 1982. Există posibilitatea ca implicarea atît de fermă a lui François Mitterrand să fi avut şi o altă motivaţie decît simpla protejare a unui disident. O motivaţie mult mai strîns legată de politica internă franceză.