Primăvară tîrzie

Ninge la sfîrşit de aprilie şi

dacă nu aş cunoaşte acutul sentiment

al inutilităţii oricărei comparaţii

aş spune că ninge

în creierul meu. 

Ar fi ridicol

şi ar trebui să asociez circumvoluţiunile

cu nişte dealuri 

sinapsele cu nişte izvoare îngheţate 

ceea ce gîndesc cu ceea ce se vede în aer 

senzaţiile devenite cuvinte cu o ninsoare densă. Ninge la sfîrşit de aprilie şi

din singurătatea neuronilor mei

se nasc aceste exerciţii lingvistice

în care tu nu eşti

nu poţi fi. 

Ninsoarea te îndepărtează şi mai mult

gîndurile mele sînt o mişcare browniană

de particule albe 

învîrtejite de vînt. 

Spun vînt sau spun dorinţă

Spun respiraţie înfrigurată

şi e acelaşi lucru: 

depărtarea care mă rupe de tine

nu creşte şi nu scade 

inima mea pulsează

ca o broască

aruncată de vie într-un borcan cu formol.

Foto: Rareş Avram