Prima noapte - Vuvuzele

Am avut ghinionul să văd meciul de aseară, Franţa - Uruguay 0-0, cu Boris Yellnikoff si cu alţi cîţiva prieteni. Pe Boris îl ştiti, probabil, de la cinema, dintr-un film al lui Woody Allen. Eu sunt amic cu el, dar vă asigur că nu-i nici o bucurie să-l ai în preajmă în timpul unui Mondial. În fine, tipul a predat teoria fizicii cuantice la Universitatea Columbia, a fost căsătorit cu o femeie frumoasă cu bani, are o minte sclipitoare şi cîteva idei fixe. Una dintre acestea este că, deşi adoră campionatele mondiale de fotbal, nu suportă vuvuzelele.

Ascultaţi doar ce a debitat între minutele 72 si 75, cînd uruguayanul Forlan a irosit cea mai mare ocazie a meciului:

”Nu sunt un tip simpatic. Şarmul nu a fost niciodată o prioritate pentru mine. Şi, ca să vă spun cinstit, Cupa Mondială din Africa nu e chiar cel mai plăcut turneu final pe care o să-l vedeţi în viaţa voastră. Iar asta numai din cauza vuvuzelelor. Aşa ca dacă aveţi poftă de dezmierdări, dacă doriţi să vă simţiţi bine o dată la patru ani, vă recomand un masaj thailandez ca la carte.
Nu inteleg cum de le dă voie să intre pe stadion cu ţiuitoarele ale infecte. Sunt oameni simpli din lumea a treia, desigur. Nu şi-au putut permite cîte un clarinet fiecare, dar, totuşi, ce naiba înseamnă tot bîzîitul ăla asurzitor?

Eu, care sunt un geniu al fizicii şi am fost luat în calcul pentru premiul Nobel, am cercetat în amănunt vuvuzela. Am ajuns la concluzia că trompetele astea rudimentare au efecte deosebit de grave asupra auzului spectatorilor şi telespectatorilor. Pe cei mai pătimaşi suporteri îi poate lăsa într-o ureche, dacă nu chiar clăpăugi pentru tot restul vieţii! Şi ca să vedeţi cîtă inconştienţă, nu vă mai spun că vuvuzelele au pătruns şi în lumea civilizată. Ieri m-a sunat un prieten din Germania să-mi spună că, la unele farmacii, cînd faci cumpărături de minimum 10 euro, primeşti o vuvuzelă gratis! Trebuie să recunoaşteţii că este deprimant ceea ce se întamplă. La cîte probleme aveam pe cap, doar vuvuzela mai lipsea.

Tatăl meu, de exemplu, s-a sinucis de curînd pentru un motiv mult mai neînsemnat. Şi anume pentru că ziarele de dimineaţă îl întristau peste măsura. Îl putem blama? Toată ziua numai criză, corupţie, ignoranţă, săracie, SIDA, încălzire globală, terorism, gagici goale pe prima pagină... Şi noi ce facem? Ne uităm la Cupa Mondială din Africa şi bem bere. Însă, la urma urmei, ce altceva am putea face? Eu am încercat să ma sinucid. Evident, nu am reuşit. Am putea să jucăm la loto sau să pariem pe Coreea de Nord că ia titlul mondial şi, dacă avem noroc, să ne umplem de bani, să ne luăm un yacht si plecăm în Bora Bora. Sau în Tahiti, ca Paul Gauguin. Dar, ştiţi ceva? Ia mai lăsati-ma cu dacă şi parcă. Aşa cum spunea mama odată: dacă bunica ar fi avut roţi, ar fi fost tramvai.”

Cum v-am zis, nu e tocmai o plăcere să vezi un meci de fotbal cu Boris Yellnikoff. Nu prea am înţeles nimic din Franţa – Uruguay, dar mi-a plăcut celălalt meci al grupei, Africa de Sud – Mexic, terminat la egalitate, 1 la 1.

Claudiu BOLOZAN este jurnalist sportiv. De ceva vreme, are şi blog. Îl găsiți la vivir para contarla.