Praştie

Fac podul de sus
Peste trei ani deodată.

Poate așa să-i pot aduna
Ca pe-o grămăjoară de frunze
Gata să fie aprinsă în toamnă,
Poate așa să-i îmbrac
Cu o singură pungă de plastic
De care, știu bine acum,
Cu un fier de călcat mi-am lipit
        tinerețea.

Ca un mare acrobat abia mai răsuflu
Am mușchii bine întinși
Și părul meu lung
S-a preschimbat într-o portocalie
        zăpadă,
Fiindcă deasupra, vertebrele,
Fără să-ntrebe, au început să susțină
        un cer
Cu stelele vopsite în roșu
Ce-au brobonit ca sudoarea
        pe frunte
În timp ce o lună ca două pernuțe
Îmi amorțește mai jos de bărbie.

Am două poduri sub palme,
Dar nici măcar propria umbră
Pe sub ele nu s-ar putea strecura,
Fiindcă totul a fost desenat,
Iar pensula, prin buricul de deget,
De una singură nu trage-un contur
Ci doar cîte o linie,
la întîmplare.

De trei ani stau întoarsă așa
Ca o mănușă purtată pe dos
Ce nu te apără de umezeală și ploaie.

De trei ani mă lupt să nu cad
Cu sferturi de-ntoarceri spre viață,
Fiindcă doare spinarea asta curbată
Ca un cort sub care am atîtea de pus
Nimic să nu se audă
Și tot nimic ceilalți să nu vadă,

Căci ce e al tău pe altul îl apără
Și ce ți-e scris în frunte ți-e pus
Pe umeri nevolnici le vei duce
        pe toate
Fără să mai aștepți ajutorul
Ce nu e vreodată de dat.

Ioana Nicolaie va citi - alături de Lavinia Branişte, Mircea Cărtărescu, Svetlana Cârstean, Teodor Dună, Radu Mareş, Dmitri Miticov, Ioana Nicolaie, Adina Popescu şi Alex Tocilescu - la mini-maratonul de poezie şi proză scurtă din cadrul Festivalului Dilema veche de la Alba-Iulia, 22-24 august.