Portretul luptătorului de animaţie

Portretul luptătorului la tinerețe, pelicula inspirată de acţiunile partizanilor conduşi de Ioan Gavrilă Ogoranu, care s-au împotrivit regimului comunist aproape un deceniu, renunţă doar aparent la canoanele ficţiunii (introducere, intrigă, concluzii etc.) în favoarea unei docuficţiuni cît mai aproape de adevărul arhivelor. Rezultatul: 164 de minute amintind de Che-ul lui Soderbergh. Cumva static și relativ greu de digerat, o docudramă ficţionalizată cu haiduci intelectuali. Highlights: oferă acces la o bucată de istorie care se cerea recuperată.

Takers împrumută toate clişeele genului - hoţii eleganţi, jafurile plănuite minuţios, secvenţele de acţiune coregrafiate a la John Woo, urmăririle şi exploziile, jocul de-a şoarecele şi pisica între poliţiştii îndîrjiți şi răufăcătorii cu care simpatizezi inevitabil. Rezultatul ar fi putut fi OK dacă regizorul nu s-ar fi încăpăţînat să adauge drame de familie, probleme sentimentale şi alte ingrediente inutile, plus un final în care cadavrele se aglomerează. Highlights: decorurile, costumele, sticlele de Dom Perignon. 

You Again e genul de comedie care ar fi mers programată direct pe Acasă TV: povestea unei dudui care îşi vede fratele logodindu-se cu fosta ei colegă de liceu, cea care i-a transformat adolescenţa într-un coşmar. Şi  se gîndeşte să împiedice dezastrul. Cu ajutorul maică-sii, care, la rîndul ei, constată că viitoarea cuscră e o fostă rivală din anii liceului. Basically toate femeile din filmul ăsta sînt fie tăntăloaice transformate în scorpii răzbunătoare, fie foste primadone ajunse la stadiul de muieri meschine. Not funny! Highlights: Jamie Lee Curtis şi Sigourney Weaver, simpatice chiar şi în partituri penibile. 

Un remake hollywoodian după o producţie franţuzească (Pour elle, 2008), The next three days urmăreşte încercarea unui cetăţean-model de a-şi elibera soţia din închisoare. Soţia condamnată pentru o crimă brutală, soţia în inocenţa căreia crede pînă la capăt şi pe care vrea s-o scape prin orice mijloace. Evadarea e pusă în scenă mişto, filmul are o doză de suspans bine mînuită, dar se lungeşte, ducînd cele 96 de minute ale versiunii originale înspre 133 de minute pompate cu secvenţe de prisos. Highlights: Russell Crowe (care joacă bine), Olivia Wilde (care arată bine).

Perioada comunistă + efectele ei fac şi subiectul Zilelor Filmului Polonez, care se desfăşoară între 17 şi 21 noiembrie la Cinemateca Eforie. Din program fac parte: Alba că Zăpada şi roşu bolșevic, Zero, Sînge din sîngele meu, Casa rea plus O simplă poveste despre iubire - mai multe detalii puteți găsi pe blogul Institutului Cultural Polonez.

N-aveți chef de polonezi? Încercați specialitățile irlandeze de la Institutul Cultural Român: în 24 şi 25 noiembrie sînteți așteptați cu scurtmetraje (The Man Inside, regia Rory Bresnihan, Jericho, regia Liam Gavin, The Ballad of Kid Kanturk, regia John Butler), documentare (Water Bodies, regia Jennifer Keegan, şi The Bass Player, regia Niall McKay), un lungmetraj (Five Minutes of Heaven, regia Oliver Hirschbiegel) şi două scurtmetraje de animaţie, toate prezentate de Irina-Margareta Nistor.

Iar dacă tot am amintit de animație, fanii Disney și Pixar sînt invitați la Sala ArCuB sâmbată, 20 noiembrie, de la ora 15, pentru o întîlnire cu Peter Schneider (primul preşedinte al Walt Disney Feature Animation) și cu documentarul Waking Sleeping Beauty (2009), regizat de Don Hahn (Frumoasa şi bestia, Regele Leu), dedicat istoriei recente a Studiourilor Disney.
 

Același Don Hahn care vine la București pe 4 decembrie pentru premiera europeană a documentarului Hand Held. Filmată în Boston, Bistrița și București, pelicula redă povestea lui Mike Carroll, unul dintre primii fotografi vestici care a călătorit în România după 1989 și autorul unor imagini cutremurătoare din orfelinatele de la noi. Proiecția va avea loc la Muzeul Național de Artă, iar încasările vor sprijini proiectele Fundației Inocenti / Romanian Children’s Relief. So be there!  

Adela MARCOV este autoarea blogului BolaDeNieve.