poate nu

Un nor acoperă soarele și, iată, e noapte,

de parcă lumea și-ar face update pe neașteptate.

Ca într-un cod de bare, fîșii de beznă se aliniază

și nici un astru pe vreun altul nu-l luminează.

Poate nu-i chiar Sfîrșitul, numai că totul se leagă. Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?

Așa cum se face, în șlapi și șosete desperecheate

(pierdute au fost și n-au mai fost aflate),

indienii se ascund într-un șanț cu trestia rară

prin care pătrunde întunericul de afară.

Poate nu-i Profeția, ci doar o presimțire vagă.

Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?

În șanțul cu trestii, pirații a aruncat

sticle goale, înăuntru cu același mesaj nedatat,

din care indienii au citit în silă pînă dimineața.

Peste dinții sparți, cu care au mestecat gheața,

buzele lor tremură - de parcă se roagă.

Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?

Tăcuți, stînd în continuă nemișcare,

mai speră la un fel de iertare.

Viețile și le-mpart în fracții de existențe,

pulverizate apoi în infinite secvențe.

Și totuși, fiecare amintire rămîne întreagă.

Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?

Ca o monedă rece și de-abia ca un soare local,

un soare nou răsare de după Dealul Natural.

Ascuns pînă acum într-o bălărie,

un iepure sare și el din Dogmă în aporie

și renunță la urmărire. Nu mai aleargă.

Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?

din volumul Lumea e oricum o idee proastă, OMG Publishing 2023