Plumb de iarnă

Şi iar… aceeaşi oră de dimineaţă…
Pe toate mocnind acelaşi secret;
Un frig violet, şi faţa e creaţă –
– O, cum omul a devenit concret… 

Lungi plictiseli în turnurile sumbre…
Noian de superstiţii, cu hohot sec, tîrziu;
– Vei merita o lampă-n mohorîte umbre
Şi corbii azvîrliţi de-al nopţilor pustiu. 

În noaptea viforoasă de vei putea învinge
O tristă-ngăduire, sau un umor secret –
Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge…
– O, cum omul a devenit concret…

din volumul 111 cele mai frumoase poezii, Editura Nemira, 2015