Pleşu şi Liiceanu despre mutilarea limbii române

Plecînd de la Cioran („românii sînt sub nivelul limbii pe care o vorbesc”, trecînd printr-o serie de exemple din „noua limbă” cea de toate zilele („mama care o iubesc”, „am luat decît unul”, „prevederi” cu accentul pe a doua silabă, „eu ca şi profesor”, „locaţie”, „urmăreşte follow-up-ul şi dă-mi un feedback” etc. etc.), discuţia a ajuns la raportul dintre limbă şi gîndire. De fapt, aici este problema. Oricine poate face greşeli, mai ales în varianta vorbită a limbii; unii păstrează caracteristici ale graiului local (ceea ce nu e corect din punctul de vedere al limbii literare, dar are o relevanţă stilistică; şi, eventual, farmec). Dar limba română este astăzi supusă unor agresiuni sistematice. Nu mai este vorba doar de „scăpări” şi de greşeli scuzabile, ci de felul nostru de a ne aşeza faţă de noi înşine şi faţă de societate.

Urmăriţi emisiunea pe site-ul TVR