Pentru că Meriți - proiect observațional de artă activă

21 octombrie 2015   Dileme on-line

Pe 23, 24 și 25 octombrie, la ora 20 are loc spectacolul  Pentru că Meriți, în cadrul Platformei de Teatru Politic 2015, la Muzeul Național de Artă Contemporană, sala Auditorium. La discuțiile  de după spectacol este invitată  Iustina Ionescu, avocată pentru drepturile omului (Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice, ECPI).

Pentru că Meriți – proiect observațional de artă activă. Echipa proiectului: Sever Andrei, Irina Gîdiuță, Bogdan Georgescu, Vlad Georgescu, Andrei Ioniță, Sînziana Nicola, Mihaela Sîrbu.

Pentru că Meriți propune analiza prin teatru a condiției, abuzurilor şi presiunilor la care sînt supuse femeile în România. „Pentru că Meriți” pune accentul în mod deosebit pe acele abuzuri legate de puterea de decizie a femeilor asupra propriului lor corp. Propunerea legislativă privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină, interzicerea avorturilor și raportarea bărbaților români la conceptul de emancipare a femeii în anul 2015 sînt subiecte explorate în spectacol printr-un proces creativ de artă activă atît observațional cît și ficțional.

“Caracterul observaţional al Pentru că meriţi vine mai puţin din sursele lui reale (consilierea preavort are surse multiple şi e supusă unui tratament dramaturgic) cît din felul în care se poziţionează faţă de atitudinile discursive şi situaţiile pe care le prezintă: o neutralitate asumată a perspectivei, care urmăreşte doar să expună aceste discursuri în toată enormitatea lor senină, fără a le comenta sau a le prezenta într-un context mai larg. Spectatorul e lăsat să-şi tragă propriile concluzii: aş zice că pentru un privitor nedotat cu puternice convingeri religios-tradiţionaliste (dar selecţia „naturală“ de public l-ar aduce cu greu pe acesta la o producţie de teatru independent), acumularea de certitudini şi misticoidisme (maternitatea care te vindecă de cancer) despre rolul exclusiv matern al femeii pe faţa pămîntului e un mecanism retoric programat să provoace revoltă. Asta, deşi nu există nici un climax şi nici vreun final cathartic („finalul“ e, în fapt, extrareprezentaţional: discuţia cu publicul postspectacol; mă întreb dacă Pentru că meriţi şi-ar păstra forţa retorică în absenţa acestor discuţii), doar un continuum în care se amestecă forme de definire a femeii ca mamă, în ochii unor bărbaţi, şi idealizări compensatorii ale maternităţii, din partea unor femei. Orice pericol al spargerii bulei de fericire e atent evitat – deşi pîndeşte la colţ.” Iulia Popovici – Corpul femeii ca teren de ocupație, Observatorul Cultural, nr. 788.

“Bogdan Georgescu alege să structureze dramaturgic mai multe texte, unele din presă, altele din timpul consilierilor acordate de diferite asociaţii femeilor care doreau să facă avort. Dramaturgia spectacolului permite mai multe perechi de elemente de presiune. Un astfel de binom este bărbaţi-femei (mame). Mentalitatea patriarhală din societatea românească se afirmă răspicat în articole de presă semnate de bărbaţi, inclusiv de medici. Misoginismul, plasarea femeii strict în zona casnică, reducerea identităţii sale la postura de mamă se regăsesc constant în discursul public. Georgescu propune cîteva exemple, unele care maschează sub buna intenţie sau grija faţă de femeie o gîndire conservatoare nocivă. În discuţiile post-spectacol, regizorul remarca faptul că această scanare a mentalului masculin din România anului 2015 este singura parte din spectacol care nu a produs reacţii în public. Cred că motivul este unul simplu: asemenea discursuri retrograde sînt atît de frecvente încît ele constituie o regulă, nu o excepţie, astfel că nu mai intrigă pe nimeni.” – Oana Stoica – Despre natura corectă a lucrurilor, Dilema Veche, nr. 604.

“Arta activă este forma de artă generată de ȋntîlnirea dintre membrii unei comunităţi şi artiştii care propun comunităţii respective posibilitatea de reprezentare prin acțiuni comunitare și produse artistice. Arta activă este forma de artă care are ca resursă dorinţa de a fi ȋmpreună cu alţi oameni, de a schimba poveşti şi experienţe, curiozitatea şi nevoia de a descoperi mereu noi mijloace, noi tehnici şi perspective. Arta activă porneşte din observaţie şi intuiţie. Oricine poate crea şi are dreptul de a se reprezenta prin artă, scopul artiştilor implicați fiind sprijinul, ȋncurajarea şi punerea la dispoziție a tehnicilor cunoscute de ei acelor oameni care aleg să se implice. Important pentru arta activă ȋn acest tip de proces creativ este grija unuia faţă de celălalt, dorinţa de a fi ȋmpreună cu ceilalţi şi estomparea diferențelor de orice fel, a pornirilor generate de orgoliu, anihilarea nevoii de a crea ierarhii şi a nevoii de putere. Toate acestea au scopul de a dezvălui opera de artă din fiecare om implicat și armonizarea lui în relație cu ceilalți și cu elementele ce dau identitate comunității de care aparține, pentru a transforma viața de zi cu zi într-o operă de artă colectivă.” Bogdan Georgescu

Platforma de Teatru Politic 2015 este un proiect teatral și educațional care își propune să arhiveze, să documenteze și să dezbată, prin intermediul unor spectacole de teatru și ateliere, istorii marginalizate și ignorate adesea de sisteme care își produc propriile narațiuni de legitimare, pentru a-și justifica pactul cu „istoria convenabilă”.

Mai multe