Pe stradă

Pe stradă

maşinile devin mici şi jucăuşe.

Caii, care au fost oameni în alte vieţi, merg frumos pe biciclete.

Undele telepatice emise de papa Urban al doilea ne învelesc conştiinţele

înmuiate în emulsie de pîine.

Sub razele soarelui, tineri evisceraţi, care au crezut cîndva că lumea poate deveni

mai bună, se reflectă în vitrinele pline cu produse cosmetice.

Numai cîteodată, sub razele lunii, se simt aromele transformărilor din cuptoare.

Numai cîteodată, albastrul adînc-imaginar se desface în punctele mici, din

capetele seminţelor de chimen, şi ne inundă gurile obosite de aroma unui singur

adevăr.

Şi numai cîteodată poţi să te gîndeşti la focul din trapez, la caseta din şarpe, la

cum se numeşte o floare Regina Nopţii, înfiptă cu rădăcinile în jos, în pămînt

negru, octogenar.

Atunci te poţi gîndi că orice poate deveni o pierdere.

Pierdere.

Dar bine...

Să-i lăsăm pe tinerii vîrstnici, cu rădăcinile lor înfipte în pămîntul negru,

octogenar, inutil de torsionat, inutil de secţionat, inutil de distrus, şi să ne gîndim la dragoste!

din volumul

, Editura Pandora M, 2011.