Parlamentari şi Ayatollahi

25 februarie 2016   Dileme on-line

– alegeri în Iran –

În Iran, reţelele de socializare gem de videoclipuri electorale ale candidaţilor pentru locuri în viitorul Majlis, Parlamentul iranian, şi în Consiliul Experţilor, instituţie care îl desemnează pe liderul suprem al Republicii Islamice Iran.

Unele videoclipuri electorale sînt mai inspirate, altele mai degrabă induc confuzie. De exemplu, un candidat se laudă că este asistent stomatologic dar nu spune ce altceva îl recomandă pentru un mandat parlamentar. Cine nu a avut bani pentru videoclipuri mai elaborate, s-a mulţumit cu înregistrări făcute cu telefoane inteligente sau cu afişe pe ziduri de clădiri.

În Iran are loc primul scrutin popular de la semnarea acordului nuclear, în urma căruia Teheranul scapă treptat de unele sancţiuni iar Europa şi SUA se asigură că Teheranul nu poate obţine arme nucleare. Momentul alegerilor vine pe un fond de relativ optimism în Iran. După ce sancţiunile internaţionale au sufocat economia în ultimii ani, iranienii vor o economie mai deschisă şi investiţii străine. Tocmai datorită atmosferei de deschidere din ultima vreme (peste 150 de delegaţii economice străine au ajuns pînă acum în Iran) şi alegerile parlamentare au suscitat un interes mai mare decît de obicei.

E drept, că în general iranienii nu ratează ocazia să voteze, la orice fel de scrutin, dar atmosfera este mai festivă de obicei la alegerile prezidenţiale, mai ales că pentru parlamentare şi perioada de campanie electorală este mai scurtă. Dar acum, s-a simţit ceva mai mult dinamism, alimentat şi de controverse, mai ales după ce, din numărul record de cîteva mii de candidaţi, jumătate au fost fost respinşi de Consiliul Gardienilor, o instituţie controlată de liderul suprem şi care decide dacă legile sînt în concordanţă cu islamul, iar candidaţii la orice fel de alegeri sînt fideli constituţiei şi au referinţe şi comportament corect islamic. Respingerea candidaturilor, mai ales din rîndul liberalilor, l-a făcut pe preşedintele conservator moderat Hassan Rouhani, să exclame: „Nici primul Imam şiit nu a fost atît de strict!”

Test pentru locomotiva Rouhani

Mai ales dacă şi-a fixat ca scop un nou mandat anul viitor, preşedintele Hassan Rouhani are nevoie, în noul Parlament, de politicieni cu care să poată colabora mai bine decît cu majoritatea de acum, care a avut de multe ori o atitudine contondentă, ba chiar la un moment dat, parlamentarii ultraconservatori au criticat acordul nuclear al Iranului cu marile puteri şi au ameninţat că nu îl vor ratifica. În plus, în mod constant parlamentarii i-au chemat pe diverşi miniştri din cabinetul lui Hassan Rouhani să dea explicaţii, inclusiv pe carismaticul ministru de externe, Javad Zarif, care a fost nevoit să spună de ce i-a strîns mîna secretarului american de stat, John Kerry, la negocierile de la Geneva, pe marginea acordului nuclear.

Însă oamenii nu vor vota partide ci programe politice şi ideologice. „Iranienii vor vota mai degrabă platforme decît persoane. Mulţi vor vota de fapt nişte liste prezentate public de un politician foarte cunoscut. În cazul liberalilor, fostul preşedinte Khatami, care nu are voie să apară în mass media oficială, a trimis pe internet un video în care cere iranienilor să voteze lista liberalilor. Mai avem şi liste propuse de conservatori moderaţi, apropiaţi de preşedintele Rouhani. In cazul ultraconservatorilor există şi liste diferite, concurente, e de văzut dacă asta va fi un avantaj pentru moderaţi, pe fondul popularităţii în creştere a preşedintelui Rouhani” mi-a explicat într-un interviu pentru Radio România, analistul şi blogger-ul Ehsan Rezaie.

Puţini politicieni iranieni sînt 100% liberali ori 100% ultraconservatori. Cum iranienii l-au preferat în 2013 pe Rouhani ca preşedinte, tocmai pentru că este un conservator moderat care nici nu are accente îngroşate de discurs ca fostul preşedinte Ahmadinejad dar nici nu pare să vrea să reformeze radical regimul de la Teheran, este posibil ca şi la alegerile parlamentare, oamenii să vrea să îi ofere lui Rouhani un parlament moderat cu care să poată lucra.

Azi 9 femei, mîine 50...

În actualul Majlis sînt 9 femei şi 281 de bărbaţi. Aşa că, politicienii femei s-au mobilizat, anul acesta, poate ca niciodată, pentru alegerile parlamentare, chiar dacă foarte multe candidate au fost respinse de Consiliul Gardienilor. Interesant e că la numărul de candidaţi femei, conservatorii moderaţi şi ultraconservatorii nu diferă foarte mult. De exemplu, pentru lista pentru Teheran a moderaţilor sînt 8 candidate iar pe cea a ultraconservatorilor sînt 6. Din anii ’90 pînă acum, în Parlamentul iranian au intrat tot mai puţine femei. Aşa că, un grup de activiste pentru drepturile femeilor (astfel de grupuri sînt foarte active în Iran şi nu se sfiesc de la proteste publice) a lansat, special pentru alegerile legislative o campanie numită „Schimbarea la faţă a parlamentului dominat de bărbaţi” cu scopul declarat, pe site-ul campaniei, de a obţine 50 de locuri pentru femei în viitorul Majlis.

Alt grup, are ambiţii şi mai mari – a derulat „Campania Femeilor pentru 100 de locuri”. Un vis frumos dar atît, mi-a spus Ehsan Rezaie, în condiţiile în care numărul femeilor nu a depăşit 6% din totalul parlamentarilor, decît în 1996, pe vremea preşedintelui reformist Khatami. E drept că, anul acesta şi-au înscris candidaturi de 3 ori mai multe femei decît la scrutinul parlamentar din 2012.

În premieră, în istoria Republicii Islamice Iran, 16 femei şi-au înscris candidaturi şi pentru Consiliul Experţilor, format doar din teologi, dar au fost respinse de Consiliul Gardienilor. Însă dincolo de orice obstacol, faptul că iraniencele s-au mobilizat mai mult decît în alţi ani, arată un anume tip de atmosferă, care se poate concretiza şi într-un număr mai mare de femei parlamentari.

Graniţe blurate

În general, Occidentul are tendinţa de a simplifica peisajul politic iranian. Dacă în anii 90 era poate mai simplu să îi împarţi pe politicienii iranieni în liberali reformişti şi ultraconservatori, scena politică la Teheran este, de fapt, de o complexitate năucitoare cu tabere schimbătoare şi linii de neclare de demarcaţie ideologică. Există multe personaje politice care pe o anume temă, de exemplu obligativitatea vălului islamic pentru femei, au poziţii ultraconservatoare dar în alte privinţe, au o opinie tipic liberală, adică, de exemplu, susţin o politică externă bazată pe dialog şi deschidere.

„Europenii şi americanii au impresia că aici e vorba de o luptă între liberali şi conservatori. De fapt, grupările politice sînt foarte volatile, foarte fluide, există numeroase facţiuni care pot fi de acord în anumite privinţe şi complet opuse în altele. Ele se grupează în fronturi comune doar în cazul unor evenimente speciale, ca alegerile, şi îşi formează abia atunci platforme şi programe politice” mi-a spus, analistul şi blogger-ul Ehsan Rezaie.

Evident că importantă e şi influenţa Pasdaran – Gărzile Revoluţionare Islamice şi a Basij – Miliţiile de Voluntari. În general Pasdaran şi Basij, care sînt foarte bine ancoraţi în rîndul populaţiei, mai ales în clasele sărace şi din oraşele mici, preferă candidaţii ultraconservatori şi îi promovează în consecinţă, aşa cum s-a întîmplat cu Mahmud Ahmadinejad, care nu ar fi ajuns preşedinte în 2005, fără  campania electorală intensă făcută de Pasdaran şi Basij.

Liderul Suprem şi viitorul Iranului

Tot prin vot direct, iranienii îi aleg, dintre candidaţii aprobaţi, şi pe cei 88 de teologi si ayatollahi care formează Consiliul Experţilor,  instituţie care îl desemnează pe liderului suprem al Iranului, îi supervizează activitatea şi, teoretic, îl şi poate demite, dar pînă acum Consiliul nici nu a părut să supervizeze şi nici nu a demis pe nimeni. Iranul a avut pînă acum 2 lideri supremi – pe Ayatollahul Ruhollah Khomeini, liderul revoluţiei islamice din 1979, care, de altfel, a şi creat postul de lider suprem, şi actualul deţinător al funcţiei, Ayatollahul Khamenei. Un lider suprem e practic ales pe viaţă, dar are opţiunea să se retragă dacă doreşte sau nu îi mai permite sănătatea.

Nici în cazul alegerilor pentru Consiliul Experţilor, nu au lipsit controversele, mai ales pentru că nepotul primului lider suprem al Iranului, ayatollahul Khomeini, a fost descalificat, tot de Consiliul Gardienilor. De fiecare dată cînd am ajuns în Iran, din 2004 pînă acum, am tot auzit discuţii despre problemele de sănătate ale actualului lider suprem, ayatollahul Ali Khamenei. Anii au trecut, dar ayatollahul Ali Khamenei nu a dat semne că s-ar retrage. Totuşi, ayatollahul Khamenei a suferit o operaţie anul trecut şi, deşi pare să îşi fi revenit complet, asta nu schimbă faptul că are 77 de ani.

Aşa că, cei 88 de teologi pe care îi aleg acum iranienii să formeze Consiliul Experţilor, ar putea, în viitorii 8 ani de mandat, să îl desemneze pe viitorul cel mai puternic om din Iran, cel care conduce de fapt ţara şi decide liniile generale de politică externă şi internă. Dacă cei mai mulţi membri vor fi conservatori moderaţi, e posibil ca ei să determine alegerea unui viitor lider suprem mai înclinat spre reforme decît cel actual. De menţionat e că actualul preşedinte Rouhani candidează el însuşi la un loc în Consiliul Experţilor.

Dar, e important de spus, că nici un viitor lider suprem, chiar şi unul considerat moderat de Occident, nu va modifica radical regimul de la Teheran. Problema este că, un calcul simplu arată că lista moderaţilor nici nu acoperă toate locurile din Consiliu, asta după ce Consiliul Gardienilor a descalificat un număr record de candidaţi, cam 80%. Însă, pe viitor, trebuie luate în calcul tocmai liniile politice şi ideologice blurate de care îmi vorbea bloggerul Ehsan Rezaie, pentru că nu este exclus, ca preşedintele Rouhani, odată ales în Consiliu, că reuşească prin faimosul său talent de mediator să atragă şi ultraconservatori pe o cale ceva mai moderată.

Carmen Gavrilă este jurnalistă, trimis special al Radio România în Iran.

Foto: wikimedia commons

Mai multe