Ouă pascale

O floare-i un plăpînd jedou
ce-şi pierde repede elanul.
Un pom nu trece bine anul
şi-n sine-ntoarce-se din nou.

Doar tu, biet Doamne, te-ai întors pe calea
mizeriei omului, - încît s-ar spune cum
că lunga-ţi lipsă-n cerurile alea
începe-abia acum.

Dar dacă îngerii n-au iscodit, în taină:
El, dacă e-nşfăcat de moarte,
mormîntu-o să-l arunce ca pe-o haină
de lut, pe care nu mai vrea, s-o poarte?

În moartea ce ne-ngheaţă, cald i-e cui
îşi coace furia-n ea... Fie-ne mîna
domoală-n blana Mielului, - cînd lîna
ce-o mîngîi e-a absenţei Lui.

din volumul, Cornul abundenţei, poeme germane şi franceze în transpunerea lui Şerban Foarţă, Editura Humanitas, 2013.