Otrăvit la Londra: cazul Gheorghi Markov
De-a lungul timpului, în Marea Britanie și-au găsit adăpostul (sau măcar au crezut că și l-au găsit), laolaltă, numeroși revoluționari, disidenți, spioni sau agenți dubli. Pe la începutul secolului trecut, Lenin și Troțki complotau la Londra pentru o „nouă ordine socială”, în Rusia și în lume. Roata s-a întors, și regimul instituit de ei a ajuns el însuși să aibă oponenți prin fostul sanctuar al părinților fondatori. Au mai trecut alți cîțiva ani și regimul moștenitor de la Kremlin își descoperă tot aici o parte a contestatarilor. E cazul unor oligarhi ruși, dar și al unor spioni (Berezovski, Litvinenko). Mai recentul Skripal a atras atenția încă o dată asupra riscului considerabil la care se expun cei ce vor să denunțe sau doar să își revizuiască relațiile cu Moscova, chiar dacă și-au găsit un aparent sigur azil britanic.
Dar nu e vorba doar de ruși. La Londra sau în alte părți ale Regatului Unit au emigrat mulți oponenți ai noilor regimuri instalate în estul Europei după 1945. Dintre români, îi putem da ca exemplu pe Viorel Tilea sau Ion Rațiu. Un caz tragic la vremea lui, din perioada mai tîrzie a comunismului, a fost cel al jurnalistului bulgar Gheorghi Markov.
Ca și Skripal, Markov a fost otrăvit, dar spre deosebire de spionul ruso-britanic nu a mai putut fi salvat. Se întîmpla aproape de podul Waterloo din capitala britanică, în 1978. Pe malul de sud al Tamisei este un important nod de transport care aduce navetiști la birouri, în zona centrală a metropolei. Aici a coborît și Markov, vrînd să ajungă apoi peste pod, la Bush House, sediul de atunci al BBC World Service, unde lucra ca redactor la secția bulgară. Stînd în stație, a simțit o înțepătură în picior și s-a întors să vadă ce se întîmplă. Un bărbat tocmai își strîngea umbrela, și-a cerut scuze și a urcat grăbit într-un taxi. Toate acestea au fost povestite de Markov însuși, care a apucat să ajungă în redacție. I s-a făcut rău apoi, seara s-a dus la spital, a fost internat, dar după patru zile a murit din cauza unei otrăvi agresive din corp, ulterior dovedită a fi ricină. Cel mai probabil, s-a reconstituit apoi, otrava a pătruns prin vîrful ascuțit al umbrelei cu care Markov fusese înțepat. Analiza substanței găsite în corpul lui a fost făcută tot la laboratorul Porton Down, unde a fost identificat și agentul neurotoxic Novociok din cazul Skripal. Douăzeci de ani mai tîrziu, moartea bulgarului era încă relatată cu emoție în secția română a BBC World Service, de către unii colegi care apucaseră să îl cunoască personal. Unii defectori KGB au susținut că a fost un asasinat pus la cale de serviciile secrete sovietic și bulgar.
Markov fusese un critic al regimului Jivkov din Bulgaria comunistă atît ca jurnalist, cît și ca analist și scriitor. Scria despre viața în comunism pasaje ca acesta: „Vedem cum personalitatea se evaporă, cum individualitatea e distrusă, cum viața spirituală a unui întreg popor e stricată pentru ca toți să fie aduși la starea de turmă. Am fost martori la atîtea mitinguri care înjosesc demnitatea umană, în care oamenii obișnuiți sînt puși să aplaude vreo mediocritate meschină care s-a autoproclamat semizeu și care salută condescendent mulțimea de la înălțimea inviolabilității sale polițienești”. Și nu e doar un singur exemplu de atac pe care-l lansa la adresa liderului comunist bulgar. După cum nici criticile sale nu erau un monopol; și alți disidenți procedau în manieră asemănătoare. Astfel că Todor Jivkov a semnat un decret prin care autoriza „folosirea oricărei măsuri necesare” pentru neutralizarea criticilor din străinătate ai regimului. Iar Markov a fost înțepat fix pe 7 septembrie, ziua de naștere a lui Jivkov.
Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.