„Oriunde!”

Știu din proprie experiență că în unele cazuri este adevărat că produsele din Occident sînt mai bune decît cele din România. Aceeași marcă de țigări avea o calitate superioară afară comparativ cu cea din țară și la fel pot spune de meniul de la fast food. Mi s-a părut că și banalele gaze din Marea Britanie fierbeau apa mai repede decît cele de acasă. Ba chiar și la reclame simțeam că în Vest există un fir narativ, o poantă deșteaptă, și nu doar apeluri obosite la instinctele primare și la fluierăturile de șantier.

Nu am mai urmărit evoluția acestor produse, dacă diferențele sesizate cîndva și de Guvern au început să scadă, dar ce pot spune e că în domeniul reclamelor, cel puțin, au apărut și cele de alură ceva mai occidentală. Îmi vin în minte patru asemenea spoturi care au și umor, și scenariu, și poantă, iar unele și cîte o formulare succintă și penetrantă, care rămîne să plutească în memorie cîteva săptămîni sau luni. De exemplu, există o reclamă la un magazin de produse electronice care înscenează o discuție între soacră, fiică și ginere. Aparent, discuția este despre nefericirea bietei fete, care ar fi sătulă de soț, și care capătă sfatul părintesc de a scăpa de „el”. Obiectivul se mută spre „agresor”, care însă e un biet tînăr inofensiv, plasat pe o margine de canapea. În momentele de tensiune în care i se decide soarta, rupt de realitate, el nu găsește altceva mai bun de făcut decît să își asigure stomacul. La întrebarea sa stinsă „și eu unde să mă duc?!”, vine răspunsul și cheia reclamei: „Oriunde!” Este genul de replică rară, cu care o reclamă rămîne în ecoul public și care dezleagă misterul și destinde asistența: nu e un preparativ de divorț gestionat cu meșteșug de soacră, ci „oriunde” poți schimba produsele cumpărate la magazinul respectiv. Căci despre schimbarea lor e vorba de data aceasta, și nu despre ginerele moale de pe sofa.

Mă amuză și o reclamă la un produs pentru doamne și domnișoare. O ghicitoare îi spune unei fete cum să scape de usturimile din zona intimă cu ajutorul unei plante pe care i-o recomandă. „Să sufli de trei ori peste ea, cu fața la răsărit”, îi spune ghicitoarea fetei, care se uită jumătate uimită, jumătate fascinată la prietena cu care venise după sfatul profesionistei. Descîntecul continuă, atmosfera se mistifică, fetele par vrăjite pînă cînd ghicitoarea, și ea tînără, deschisă adică și altor metode de vindecare, scoate din sîn o cutie cu medicamente pe care le-o pune pe masă. „Și dacă n-o merge așa, luați doctoriile astea!”, spune ea, readucîndu-ne pe toți cu picioarele pe pămînt. Nu ai cum să te superi pe o astfel de reclamă care nu pare politic corectă, dar care transmite cu mult umor un mesaj de modernizare.

M-a făcut să rîd și reclama cu tipul întors din viitor pentru a se felicita că folosește o anume vopsea lavabilă. „Bravo”, îi spune el sinelui său mai tînăr care dădea cu var prin casă, „peste zece ani o să fie în bloc o invazie de mucegai, numai noi o să scăpăm”. La care proprietarul, în loc să fie bucuros, e dezamăgit: „păi eu nu mă mut pînă atunci?” Reclama are și autoironie, dar și un mesaj ascuns: fă lucrurile bine de la început, că nu se știe dacă nu cumva cu asta vei rămîne ani în șir!

Dar cea mai elaborată scenetă e cea cu ciobanul iubitor de tehnologie care face un contract nou de telefonie mobilă și care capătă acces la telefonie și la internet „nelimitat pe bune”. Nu e vorba că acum nevasta devine inspirată și îi gătește o „pizza quattro-jumări” sau că de la stînă el se poate uita la meciurile din Liga Campionilor. Aceasta e doar partea de umor de calitate. Sofisticarea reclamei vine din faptul că ciobanul era pînă de curînd personajul unei serii de spoturi comerciale ale unui furnizor concurent de servicii de telefonie. Migrarea lui din reclama primului furnizor în reclama celui de-al doilea este în oglindă cu migrarea tehnică în sine, cu așa-numita „portare” a numărului de la o companie la alta. Nu doar că ciobanul e acum imaginea noii companii, el e și imaginea „portării” la cea de-a doua companie. Nu pare cea mai fair idee publicitară, dar e clar una îndrăzneață, care a ridicat calitatea generală a reclamelor de la televizorul nostru cel de toate zilele.

Poate că noua tendință nu e menită să dureze mult, coronavirusul ar putea schimba temporar peisajul publicitar. Deja mi se pare că au dispărut reclamele în exces la reglarea tranzitului intestinal și la casele de pariuri și că piața e în expectativă înainte de a migra către noile produse-vedetă ale igienei personale și colective. Dar sper că saltul calitativ nu se va pierde în acest context. Mai ales că mijlocul prin care a fost făcut - umorul - ne caracterizează și poate ne și ajută în această perioadă.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

Foto: Magazin de produse electronice. Sursa: arhiva autorului