Omul - obiect

Obiectele din viaţa noastră ne definesc personalitatea. Intră în cartea de identitate. Sînt stanţate în codul numeric personal. Sîntem suma obiectelor fără de care nu ne putem imagina. A pierde obiectul-cult este ca şi cum ţi s-ar amputa un picior sau ţi s-ar schimba identitatea. Ca şi cum ai deveni brusc altcineva.

Obiectul esenţial, în special în viaţa est-europenilor, este casa. Mai dinamici şi deschişi la migraţie, occidentalii nu sînt foarte legaţi de locuinţă ca proprietate. Preferă să poată renunţa uşor la ea dacă li se ivesc oportunităţi de lucru în altă zonă. La noi, casa intră în structura umană. Este unul dintre scopurile vieţii „să fii la casa ta”, expresie care poate fi interpretată şi ca încheiere a etapei de formare a personalităţii. Cînd ai casă ai atins deplinătatea existenţei. Practic, viaţa începe după prima casă.

Consecvenţi principiilor teatrului comunitar, dramaturgul Mihaela Michailov şi regizorul David Schwartz pornesc în spectacolul lor de Green Hours, Faceţi loc de la această identificare prin obiect. Investigaţia cuprinde cazuri ilustrative pentru societatea românească, de la deposedarea forţată a „chiaburilor” la începutul regimului comunist la dramele trăite astăzi de chiriaşii imobilelor retrocedate sau la tînăra generaţie care îşi construieşte (sau nu) identitatea în funcţie de locuinţă. Spectacolul face o panoramare socială din punct de vedere locativ, dar şi afectivă, căci locuinţa sau lipsa ei determină modificări esenţiale ale stării emoţionale. Amintirile şi frustrările legate de casă afectează în egală măsură psihicul.

Ceea ce este cu adevărat semnificativ în spectacol, dincolo de problema spinoasă (şi politică) a spaţiilor locative, este recunoaşterea acestui simptom al nesiguranţei identitare, raportarea la obiect. Ne construim personalitatea în funcţie de siguranţa pe care ne-o dau obiectele, o certitudine interioară bazată pe o realitate exterioară. Nu e vorba despre nevoia de posesiune ca avere, ci de o certificare a lui a fi prin a avea. Sînt dacă am. A avea o casă înseamnă a avea un spaţiu, deci a-ţi găsi locul. Decorul lui Adrian Cristea sublimează simbolic personalitatea umană într-o grămadă de obiecte adunate în mijlocul scenei.

Faceţi loc! este un spectacol „greu” pentru un spaţiu cum este Teatrul Luni de la Green Hours. Cu un text alert care atinge rănile cotidianului, spectacolul oferă roluri cărnoase, cel al ţigăncii (Florina Gleznea) sau al candidatului la primăria capitalei (Andrei Şerban). De departe însă, savoarea o dau „bătrînii”. Într-un bar, cu publicul la jumătate de metru gata să taxeze orice urmă de falsitate, actorul este extrem de vulnerabil. Irina Mazanitis, Rodica Mandache şi Constantin Cojocaru aşteaptă cuminţi pe scaune să intre în rol, dar cînd fac asta, personajul este deja acolo. Ei nu joacă un rol, ci sînt un personaj.

După spectacol, încercaţi următorul exerciţiu. Imaginaţi-vă că din acest moment nu mai posedaţi nimic. Cum vă modifică acest lucru identitatea?

Teatrul Luni de la Green Hours
Faceţi loc!
De Mihaela Michailov
Scenografia: Adrian Cristea
Video: Cinty Ionescu
Regia: David Schwartz
Cu: Constantin Cojocaru, Florina Gleznea, Rodica Mandache, Virgil Mardare, Alice Monica Marinescu, Irina Mazanitis, Andrei Şerban

Foto: Diana Dulgheru

Oana Stoica este jurnalist şi critic de teatru.