OMG nu este diavolul...

Bio este la modă, bio se practică, se caută... În Franţa, ca şi peste tot în Europa, din ce în ce mai mulţi europeni caută cele trei litere şi îşi orînduiesc viaţa în funcţie de ele. Oare este doar un moft? Sau un răspuns al civilizaţiei secolului nostru la agricultura practicată în seră, fără gust, rapid, pe bandă rulantă? Pentru mai mult şi mai ieftin?

Cert este că în timp ce citadinii se întorc spre valorile bio, spre deliciul micilor fermieri şi ai producătorilor tradiţionali, la scară largă întrebările specialiştilor se adresează responsabililor planetei iar fronda agricultorilor se îndreaptă spre Bruxelles: ce ne oferiţi acum cînd viaţa devine scumpă, cînd ceea ce producem numai are valoarea de altădată? Ce ne aduce nou PAC, politica agricolă comună care a împlinit, nu demult 50 de ani de existenţă, noul comisar Dacian Cioloş?

Un recent colocviu organizat la Le Mans, în Franţa, intitulat "Nourrir la planète", organizat în cadrul manifestării Carrefour de la pensée, ediţia a 22-a, a încercat să ofere unele răspunsuri. Courrier International a fost partener media, iar Philippe Thureau-Dangin, director al ediţiilor internaţionale ale revistei, a moderat cîteva dezbateri. Iată cîteva extrase:

- Franţa este o ţară cu o îndelungată tradiţie agricolă dar pe care, din 1962, apariţia PAC [Politica Agricol[ Comună] a trasnformat-o profund. Mai ales în ceea ce priveşte talia exploatărilor, a felurilor cultivate şi a majorităţii agriculturilor, care au fost formaţi în ideea colectivităţii tradiţionale, a agriculturii cu pesticide. De acum înainte însă assităm la o mai mare conştientizare a responsabilităţilor: vorbim de agricultură responsabilă, care poate fi susţinută ecologic.

- Profesori, sindicate din agricultură, tineri fermieri încearcă acum să inverseze modelul. Pînă şi în licee se predau acum cursuri de agricultură ecologică. Şi toate acestea pentru că ne dăm seama că stratul freatic se erodează, că solul dă semne de oboseală, că agricultura intensivă trebuie acum să facă loc unei agriculturi rezonabile. Dezbaterea se focalizează pe cuvinte cu o puternică rezonanţă afectivă, cum ar fi OMG (organisme modificate genetic). În condiţiile în care publicul citadin este direcţionat anti-OMG. Însă cercetătorii care au participat au zis că OMG  nu este chiar diavolul... Culturile OMG pot fi unul dintre răspunsurile la întrebarea „cum să hrăneşti 9 miliarde de persoane, cîţi vom fi pe planetă pînă în 2050?”. În cutii se află porumb modificat genetic care ar putea fi rezistent la stresul hidric. Şi care poate fi cultivat în zone cu foarte puţină apă.

Celălalt cuvînt important ar putea fi circuitul scurt/lung. Ne putem oare imagina că într-o zi ne vom hrăni cu produse cultivate la mai puţin de 50 de km? Unii cred că da. Alţii, nu.

Şi, în fine, ultima dezbatere se referă la suprafeţele exploatabile. În Franţa avem aproximativ 300 000 de exploatări. Întrebarea care se pune este cum vom putea administra o agricultură puternică şi ecologică, dar cu mai puţini agricultori? O agricultură la scară largă, pe suprafeţe cultivate întinse. De fapt, opusul la ceea ce se practică acum în Estul Europei, unde după căderea comunismului marile suprafeţe s-au fărîmiţat...

Iulia Badea Guéritée este jurnalistă franceză născută în 1972 în România. Este responsabilă a versiunii româneşti  presseurop.eu şi se ocupă de rubricile România şi Moldova pentru revista Courrier International, unde este şi animatoarea blogului său personal. Membră a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni, este deţinătoarea premiului Louise Weiss, 2006, pentru cel mai bun jurnalist european.