oceanul alb al absenţei

văd opoziţia parcă văd erudiţia
erudiţia şi justiţia se apropie pînă la jumătatea drumului,
văd puterea şi parcă văd vederea orbilor întoarsă în afara
ochilor absenţi ca o tulpină ce creşte rapid, din pămînt,
primăvara.

şi lupta de clasă este doar lupta pentru bani
pentru că banii sînt casa şi linguriţa de platină
cu majordom cu tot,
majordom de om, mort, în propria-i casă,
o casă ca o femeie de rasă
pe care te poţi baza în clipele tale cele mai negre,
cînd clopotele vestesc existenţa, prin aer, prin clopotniţe,
prin hambare, pivniţe şi curţi părăsite,
a vrăjitoarelor, a fecioarelor, atît de frecvente încît
spui că sînt lente,
a bişniţarilor din economia subterană,
la negru,
cu negrii la propriu,
cu albii sufocaţi de opiu,
cu galbeni, dacă se poate imagina aşa ceva,
rataţi şi înecaţi în fluviile lungi ale Asiei,
ca pisoii abia născuţi, de care trebuie să scapi
deoarece, altfel,
se umple lumea de pisici, de chinezi, de rataţi şi înecaţi,
în OCEANUL ALB AL ABSENŢEI.