O părere despre manuale

Departe de a fi un adept înfocat al învățămîntului bazat pe o puzderie de manuale alternative, nu pot să nu remarc că, după aproape douăzeci de ani de utilizare a acestora în școala românească, a crescut simțitor calitatea conținutului și a graficii. Evident, concurența și-a arătat valoarea ca lege a progresului.

Părerea mea este că a lăsa pe piață zeci de variante de manual la aceeași clasă și domeniu nu este însă benefică pe termen lung. Cîteva manuale pot fi însă un barometru solid al impactului acestora în școală, iar după o experimentare de unul-doi ani pot fi alese două-trei care, îmbunătățite cu părțile bune ale celorlalte, vor alcătui un cadru pentru manuale de folosit în ani (bineînțeles, cu adăugirile și completările legate de progresul domeniului respectiv, de schimbările de tehnologii de comunicare și ținînd cont  de modificările de mental ale noilor generații de elevi).

A bloca însă tipărirea acestora, în stilul perioadei ce o credeam apuse, în plin proces de elaborare, poate duce la un grav atentat asupra școlii românești, printr-un grav precedent de amestec neprofesionist al factorului politic.

Pot spune în absolută cunoștință de cauză că, cel puțin la matematică, există cîteva propuneri de manuale excepționale, cu o abordare modernă a educației matematice, adaptată schimbării de paradigmă din gîndirea copiilor generației actuale, în care calculatorul devine un partener esențial.

Cred, de asemenea, că domnul prim-ministru și domnul ministru al Educației ar trebui să realizeze că nu editurile au conceput manualele, ci dascăli de excepție, dedicați îmbunătățirii educației din România. Aceștia și-au asumat chiar riscul de a munci luni de zile știind că probabil munca lor nu va fi răsplătită material.

Mai am o rugăminte, de data aceasta adresată prim-ministrului, dar general valabilă pentru autorități. Nu mai faceți afirmații copilărești despre domenii în care nu sînteți experți. Pot să-i demonstrez domnului Tudose că, fără extinderile teoremei lui Pitagora făcute de mari matematicieni ai secolelor XIX-XX, telefonia mobilă, comunicațiile prin sateliți, televiziunea ultimelor decenii nu ar fi fost posibile. Ca să nu vorbesc de lucrurile concrete cu care dînsul se confruntă:  datele Institutului Național de Statistică, bazate pe analiza seriilor de date. Tot o teoremă de tip Pitagora e la bază, descoperită în secolul al XX-lea. 

Radu Gologan este profesor la Universitatea Politehnică din București și președintele Societății de Științe Matematice din România.

Foto: adevarul.ro