O evacuare

5 martie 2012   Dileme on-line

Trei femei. În semiîntunericul de la Teatrul Luni de la Green Hours, ceva din atitudinea lor, nu ştiu ce, pare ciudat. Sunt tinere, plinuţe, îmbrăcate în treninguri colorate, uşor neglijente. Discută lejer, în argoul periferiei (nu geografice, ci culturale). Femeile vorbesc mult despre copii (care nu se pot duce la şcoală sau la sport pentru că n-au bani), despre vacanţe (visate în detaliu, departe de realitate), despre serviciu (care nu există pentru că nu le angajează nimeni) şi despre un eveniment trist pe care îl numesc „evacuarea”. După ce asculţi un timp, îţi dai seama şi care e bizareria. Nu sînt actriţe, sunt chiar personajele. Sunt autentice.

Fără sprijin este un spectacol-document care povesteşte eşecul unui proiect comunitar. În cartierul Rahova-Uranus, într-o fostă discotecă, Iniţiativa Ofensiva Generozităţii a creat (pro bono) laBOMBA – Centrul Comunitar pentru Educaţie şi Artă Activă. Centrul a devenit un fel de placă turnantă pentru comunitatea din zonă. S-a transformat într-o croitorie, dar mai ales într-un spaţiu de consiliere şi recuperare prin artă a unei comunităţi care se zbate în sărăcie şi lipsă de educaţie. Dispariţia după '90 a centrelor culturale (case de cultură şi cămine culturale) a trecut neobservată. S-a produs un abandon naţional la nivelul (hulit altădată) al culturii de masă, iar lipsa acesteia se vede astăzi cu ochiul liber.

În Rahova – Uranus, oamenii se confruntă cu o problemă gravă: evacuarea din locuinţele care le-au fost repartizate de către stat. Cei mai mulţi sînt prinşi în hăţişul proceselor de retrocedare a caselor naţionalizate, o luptă inegală care îi plasează de la început în poziţia perdantului. Nu au mijloacele să se apere şi nici capacitatea de a găsi o alternativă. Nu îşi cunosc drepturile, nu ştiu legile, nu au bani. O masă de oameni neinformată şi prin urmare, uşor manevrabilă, exploatabilă, ignorabilă. Ironia sorţii face ca, după ani de zile în care a încercat să îi ajute pe cei aflaţi în situaţia de a fi evacuaţi, Centrul laBomba a fost şi el evacuat în urma retrocedării (controversate, după cum se poate citi mai jos) a clădirii în care funcţiona. Momentul a fost filmat şi constituie o parte din spectacol.

laBomba nu mai există, dar Centrul încearcă să funcţioneze şi în lipsa spaţiului. Autorităţile au refuzat să preia proiectul sau să se implice în vreun fel în continuarea lui.

Fără sprijin redă povestea unei pierderi care dezechilibrează o comunitate. În spectacol, mamele copiilor care frecventau Centrul (Cristina Eremia- proprietar evacuat, Gabriela Dumitru, Cornelia Ioniţă) comentează acid înregistrarea evacuării. Din păcate, doar atît pot face.

Acesta este eşecul proiectului: posibilitatea resemnării.
 

Teatrul Luni de la Green Hours şi Ofensiva Generozităţii 
Fără sprijin
- un proiect de educaţie creativă şi artă activă pentru spaţii comunitare şi culturale,
pentru reprezentare directă, împotriva distrugerii sistematice a ţesutului social din România -

În iulie 2011 a avut loc evacuarea laBOMBA – Centrul Comunitar pentru Educaţie şi Artă Activă Rahova-Uranus.
 
Spectacolul Fără sprijin este o mărturie a momentului evacuării, mărturie construită de către mamele din comunitatea Rahova-Uranus, Bucureşti.

Echipa proiectului
Cristina Eremia, Gabriela Dumitru, Cornelia Ioniţă, Andreea Eşanu, Sânziana Nicola,
Irina Gâdiuţă, Bogdan Georgescu

„Începînd cu 2006 a fost semnalată, prin organizarea a numeroase dezbateri publice, problema cea mai gravă cu care se confruntă comunitatea: evacuarea din casele în care locuiesc, repartizaţi de către stat, membrii comunităţii, cît şi legitimitatea anumitor retrocedări. Spaţiul Centrului laBOMBA este un exemplu relevant: procesul de retrocedare a fost iniţiat de către o firmă de avocatură, Cherecheş & Cherecheş, care a cumpărat drepturile litigioase de la un urmaş al fostului proprietar. Deşi în toate planurile cadastrale nu apare nicio clădire la momentul naţionalizării (1950), instanţa a hotărît, ignorînd dovezile existente, să retrocedeze firmei de avocatură inclusiv clădirea de 187 de metri pătraţi construită de către Marin Eremia în 1991 pe un teren preluat de la ICRAL prin contract. La începutul anilor 2000 a fost revendicată proprietatea. Conform legii, Eremia se aştepta să primească ori o ofertă de achiziţionare a terenului pe care între timp construise clădirea, ori să primească despăgubiri. Toate aceste aspecte legale au fost ignorate de către instanţa de judecată, iar clădirea a fost cîştigată de către firma de avocatură.”

Mai multe