O bulă de jumătate de milion

M-am întrebat de cînd a apărut în spațiul public dezbaterea privind bula în care trăim pe rețelele sociale cam cît de mare e a mea. Bula. Potrivit celor șase grade de separație, sîntem separați doar de șase conexiuni mai mult sau mai puțin apropiate. Dar în bulă nu se aplică principiul lui Frigyes Karinthy. În bulă vorbim despre afinități mult mai complexe decît legăturile sociale, decît conexiunile noastre, rudenia sau prietenia. Pînă și într-un grup de prieten avem opinii diferite. E grupul de prieteni o bulă? Cu întrebarea aceasta am rămas multă vreme. Am 1.400 de prieteni pe Facebook și vreo 2.500 de urmăritori. Din cei 1.400, în News Feed văd aproximativ 100, cu optimism spun asta, la care se mai adaugă vreo 20 de pagini ale unor publicații internaționale.

Odată cu protestele față de aprobarea Ordonanței de Urgență 13, bula aceasta pare că s-a mărit. O glumă curentă printre prietenii mei e că în momentul cînd viața politică se va liniști, vom publica numai poze cu pisici și mîncare, pentru că prea ne-am obosit de atît de multă politică în News Feed. Rar văd o postare diferită. Așa-i în bulă, ne alimentăm unul cu altul prin furie. Și bula a devenit atît de mare încît parcă sîntem 500.000 de oameni cu aceleași credințe.

Ce poate și ce nu poate face Facebook pentru noi?

Sînt un cetățean-jurnalist. Așa-mi place să mă intitulez. Nu protestez vocal, nu am făcut-o niciodată în afara Facebook-ului, ci relatez și urmăresc ce se întîmplă la un protest. Am văzut efuziunea din aceste zile, care a adus sute de mii de români în stradă pentru o idee simplă, dincolo de a ne întreba împotriva „a ce“ au ieșit oamenii. Ideea e anticorupția. Corectitudinea. Să facem să fie bine. Și pentru că informațiile ni le luăm din feed-urile de Facebook, ne-am organizat cum am putut aici. Vorba Liei Olguța Vasilescu, aici ne separăm eu și PSD-iștii. Eu cred în organizarea organică a mulțimilor cu ajutorul oricărei unelte ai la dispoziție. Cornul din antichitate a devenit astăzi un eveniment pe Facebook. E un strigăt de luptă neobligat, ci asumat de fiecare dintre noi atunci cînd îl citește.

Asta avem, asta folosim. Aparatul de partid, așa cum este Partidul Social Democrat, e obișnuit să organizeze lucrurile sindicalist: iei autobuze, dai îndemn în organizație, primarii din fiecare localitate, mai mică sau mai mare, dau de veste în sat, și se adună așa oameni, oameni, care pot face o mulțime relativ mare (80.000 pe Stadionul Național, odată cu lansarea candidaturii lui Victor Ponta). Îi bănuiesc pe mulți din partidul acesta, dar și din politică, în general, că nu înțeleg foarte bine cursul lucrurilor. Nu pot pricepe organizarea grassroots, așa cum este ea numită în literatura de specialitate. Pentru că după ce ai fost format să scoți oamenii încolonat, prin comandă de partid în 40 de județe, e foarte greu să crezi că cineva poate să fie atît de pătimaș unei idei încît să adune, nu singur, ci în grup atîția oameni.

Așadar, pe Facebook ne adunăm singuri. Publicăm un status, dăm un share, cineva creează un eveniment la care participăm sau sîntem invitați din prieten în prieten, creăm grupuri ca să ne ajutăm între noi. Din nou, mașinăria de partid pricepe dificil acest lucru. De ce? Pentru că marile partide au o rețea extraordinară de grupuri și grupulețe de Facebook, unde sînt mai mult sau mai puțini postaci plătiți, oameni specializați doar să anime discuția, sînt numeroase conturi false și practic, o organizare de tip sindicalist, doar că pe Facebook. Lucrînd în acest format, e greu să înțelegi că există trăiri sincere și care nu pornesc de la nici un interes financiar direct, nu creează cineva, intenționat grupuri și evenimente.

Zilele acestea, bula noastră a crescut la 500.000 de oameni. Și e iluzoriu să spui că am făcut-o doar pentru că „Facebook“. Din nou, o expresie cu care nu sînt de acord este „Facebook-ul a scos oamenii în stradă“, auzită încă de la înfrîngerea lui Victor Ponta de la alegerile prezidențiale. Greșit! Iar aici problema poate costa PSD foarte multe procente pe viitor, poate chiar o masă de electorat uriașă. Nu Facebook scoate oamenii. Platforma e transformată în cauză. Facebook e doar un mediu. Dacă mîine nu l-am avea, am folosi alte mijloace. Am printa flyere, am vorbi din om în om, am găsi o modalitate să ne facem auziți. Facebook nu scoate, ca prin minune, oameni. Mașina nu ucide oameni, ci oamenii o fac, la volanul unor mașini. E o logică simplă, de neînțeles.

Bula noastră a crescut. Știm că sîntem 500.000 de oameni, măcar, care vrem să trăim în România, să nu fim furați, să nu ne-o ia alții înainte, printr-un doping penal. Și, dacă un lucru ar trebui înțeles, nu Facebook-ul ne-a scos. Ci corupția.

Vlad Andriescu este jurnalist, redactor-şef start-up.ro.

Foto: Andrei Ivan