O aniversare

25 iunie 2017   Dileme on-line

În 15 mai s-au împlinit 450 ani de la nașterea lui Claudio Monteverdi, unul dintre cei mai importanți compozitori din istoria muzicii. Un nume de care merită să ne reamintim și a cărui muzică, în iureșul vieții de astăzi, capătă noi semnificații.

Ca să fiu mai riguroasă, Claudio Monteverdi nu s-a născut, ci a fost botezat în 15 mai 1567, adică în urmă cu 450 ani. Însă cum în vremea aceea nu exista starea civilă, iar copiii erau botezați cît mai repede după naștere, ca nu cumva să moară nebotezați, e de presupus că probabil s-a născut chiar în aceeași zi cu botezul.

Religia avea o mare importanță în societatea în care s-a născut și a trăit Claudio Monteverdi, un fapt care a clădit și destinul compozitorului italian care a scris numeroase lucrări religioase; pe de altă parte, el este cunoscut și pentru lucrările sale laice, madrigaluri și opere. Monteverdi este compozitorul care a scris cele mai vechi opere care sînt și astăzi în repertoriile teatrelor lirice: Orfeu (1607), Încoronarea Popeei (1643).

Claudio Monteverdi este unul dintre compozitorii providențiali din istoria muzicii: în creația sa se face trecerea de la stilul renascentist la cel baroc. Evident, stilurile muzicale nu sînt ca niște grădini separate de garduri; în creația lui Monteverdi întîlnim și elemente specifice muzicii renascentiste – preferința pentru grupuri de voci în postura solistică, construcția armonică de tip renascentist, dar și elemente specifice stilul baroc – tipul de construcție al liniilor melodice, virtuozitatea acestora, ca și acompaniamentul instrumental al vocilor soliste.

Ceea ce elementele de construcție nu pot descrie este impresia generală pe care o creează muzica lui Claudio Monteverdi. Există în creația unor compozitori geniali ceea ce aș putea numi o lumină eterică. O simțim în muzica lui Mozart, de pildă, o simțim și în muzica lui Monteverdi.

Un argument ar putea fi cel mai nou disc consacrat muzicii lui Monteverdi, apărut în 28 aprilie sub sigla casei britanice Decca, sub semnătura unor ansambluri din Marea Britanie: I Fagiolini în prim plan, alături de The 24 și The English Cornett and Sackbutt Ensemble, conduse de Robert Hollingworth. Albumul se intitulează The Other Vespers – Celelalte vecernii, în traducere – și cuprinde lucrări de Claudio Monteverdi, dar și de alți compozitori din acea perioadă: Girolamo Frescobaldi, Giovanni Gabrieli, Lodovico Viadana.

Nu știu dacă ați fost vreodată la catedrala San Marco din Veneția; însă cei care ați fost, veți fi de acord cu mine că această biserică emană un tip de spiritualitate specială; este cu adevărat una dintre bisericile reprezentative pentru întreaga creștinătate. Iar sonoritățile muzicii lui Monteverdi de pe acest disc au fost create avînd în minte modul cum ar putea răsuna în spațiul atît de special al Catedralei San Marco din Veneția – Claudio Monteverdi a fost o lungă perioadă de timp maestru de capelă la San Marco, din 1613, pînă la moartea sa, în 1643.

Motetele religioase care pot fi ascultate pe discul The Other Vespers au fost scrise după anul 1633: Monteverdi avea deja 20 ani de experiență ca maestru de capelă, era un compozitor matur, în 1631 primise și tonsura și din 1632 devenise diacon al Bisericii Catolice. Toate aceste aspecte se simt în muzica pe care o puteți asculta pe acest disc, o muzică a cărei frumusețe celestă, fără îndoială, se simte încă mai profund în antiteză cu spiritul vieții de azi.

Dirijorul Robert Hollingworth a numit acest disc The Other Vespers, pentru a face diferența cu alte vecernii, mai cunoscute, ale lui Monteverdi, create pe cînd compozitorul era maestru de capelă la Mantua. Ansamblul I Fagiolini a înregistrat și acele motete, ca și multe alte lucrări de Monteverdi – discul apărut în 28 aprilie 2017 este al șaptelea înregistrat de acest cor cu muzica lui Monteverdi.

De altfel, ansamblul I Fagiolini este specializat în muzica veche, în special renascentistă, și cea de secol XX și contemporană. Calitatea specială a acestui cor este sesizabilă în frumusețea vocilor, știința cîntului, omogenitatea ansamblului, precum și știința stilului: nu este puțin lucru să reușești realmente să evoci prin muzică măreția Veneției secolului al XVII-lea, așa cum o face ansamblului I Fagiolini pe acest disc. Sigur, ansamblul are în spate experiența a 30 ani de activitate; ansamblul s-a înființat în 1986 sub egida Universității de la Oxford. Iar pe discul The Other Vespers nu sînt de admirat doar cîntăreții din corul I Fagiolini, ci și instrumentiștii care-i acompaniază, toți specializați în instrumente de epocă: e într-adevăr special să asculți sunetul cald al unui instrument astăzi dispărut, cornetto mutto, despre care Robert Hollingworth povestește mai multe, amuzat că denumirea instrumentului ar putea duce cu gîndul, astăzi, la un fel de…înghețată.

Pentru cei care caută în vacanță liniștea și altceva decît trepidația vieții cotidiene, The Other Vespers este alegerea ideală. Puteți asculta albumul pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2017.

Cristina Comandașu este critic muzical.

Mai multe