Numărătoarea ministerelor

Miercuri, 4 ianuarie. Maraton jurnalistic la aşa-numitele televiziuni de ştiri: oriunde butonez, dau numai peste audieri de miniştri. La Digi24, la Realitatea TV, Antena 3, România TV şi chiar şi la TVR 1 îi văd doar pe miniştrii propuşi răspunzînd întrebărilor parlamentarilor abia aleşi. După audieri şi primirea avizului, viitorii membri ai Guvernului sînt luaţi la întrebări şi de către jurnalişti, pe holurile Parlamentului. Multe răspunsuri sînt lăsate neterminate, pentru că transmisia se comută la alt ministru potenţial, considerat probabil mai important. Programul a început pe la ora 8, acum e trecut de 13 şi audierile, efectuate după un orar fixat dinainte, nu par să se epuizeze prea curînd.

E şi firesc. Sînt 26 de miniştri de audiat, cu patru mai mulţi decît în Guvernul precedent, condus de Dacian Cioloş. În viitorul Guvern Grindeanu au intrat cinci posturi ministeriale noi şi a dispărut unul, cel al şefului cancelariei prim-ministrului. Cele cinci ministere noi sînt Afacerile Europene, Turismul, Ministerul IMM-urilor, Apelor şi Pădurilor, şi Cercetării şi Inovării, toate fiind obţinute prin desprinderea unor activităţi din cadrul ministerelor existente. Noul cabinet va avea exact acelaşi număr de miniştri ca şi ultimul Guvern comunist, Constantin Dăscălescu II, care însă avea în plus trei prim-viceprim-miniştri (prima dintre primi fiind Elena Ceauşescu), şi şapte viceprim-miniştri. Dintre guvernele postdecembriste, cel mai mare număr de miniştri l-a avut Guvernul Năstase, care a avut 30 de membri.

Pe de altă parte, noul Guvern al României este unul dintre cele mai stufoase din zona fostelor ţări comuniste din estul Europei. În Ungaria, sînt opt ministere, la care se adaugă două oficii pe lîngă prim-ministru. Împărţirea activităţii administrative este clasică: Ministerul Economiei, al Agriculturii, Apărării, Afacerilor Externe şi Comerţului, de Interne, de Justiţie şi cel al Dezvoltării Naţionale. Un singur minister are o titulatură neobişnuită, cel al „Abilităţilor/Capacităţilor Umane” (Ministry of Human Capacities). Lipseşte un minister de Finanţe, dar probabil că atribuţiile acestuia sînt absorbite de cel al Economiei. De asemenea, nu există un minister al Educaţiei, al Culturii sau al Sănătăţii. Pe o listă a „guvernelor suple” intră şi ţările baltice. Estonia şi Lituania au cîte 14 ministere, în vreme ce în Letonia sînt 13, fix la jumătate faţă de viitorul cabinet de la Bucureşti.

Şi în Slovacia sînt 14 miniştri, dintre care unul (al „Investiţiilor şi Informatizării”) şi pe post de vicepremier. În Cehia sînt 16 miniştri, dintre care doi vicepremieri. Sînt aici incluse posturile menţionate mai sus ca lipsind din guvernul ungar (finanţe, educaţie, cultură, sănătate), la care se adaugă printre altele şi cîte unul pentru mediu, cercetare, transport, dezvoltare regională şi sport. Ca „minister exotic” ar fi cel al „Drepturilor omului şi Egalităţii de şanse”.

Slovenii au 17 miniştri. Guvernul bulgar este format din 18 miniştri, dintre care trei sînt şi vicepremieri. Sîrbii au 19 ministere, inclusiv un prim-vicepremier şi trei vicepremieri. La croaţi, veteranii au minister al lor, iar numărul total al portofoliilor este 20.

Polonezii urcă ştacheta la 21 de posturi ministeriale, cu trei vicepremieri. Există un minister al „Economiei maritime şi Navigaţiei interioare”. Există şi un minister a cărui titulatură aduce cu cea nou apărută în România, ministerul „Culturii şi Identităţii Naţionale”. Polonezii au şi ei un minister pentru „Cultură şi Patrimoniu Naţional”. Şi francezii au avut un minister cu un nume asemănător, propus de Nicolas Sarkozy în 2007: ministerul „Imigraţiei, Integrării, Identităţii Naţionale şi Dezvoltării”.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: adevarul.ro