"Nu călcaţi iarba!"

Sîmbătă, 14 mai 2011, a avut loc Noaptea Europeană a Muzeelor. Cu 25 de instituţii culturale participante – de la Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR) la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, de la Observatorul Astronomic „Vasile Urseanu” la Muzeul Bellu, trecînd prin Muzeul Labirint – Rînduiala vieţii creat de Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi Muzeul Ţăranului Român –, centrul Bucureştiului şi-a arătat, fie şi pentru o singură noapte, o latură vibrantă, neaşteptată, un farmec viu, după care tînjeam de mult.

Din toate cîte se întîmplau în acea noapte albă, am ales să îmi petrec cîteva ore tihnite în curtea MNAR, privind în jurul meu şi stînd... pe iarbă. După ce ai văzut o viaţă întreagă, peste tot, numai tăbliţe cu „Nu călcaţi iarba!”, ai un sentiment extrem de reconfortant cînd te aşezi pe iarbă fără să se uite nimeni urît la tine... O plăcere simplă, pe care am împărtăşit-o cu cei din preajmă – tineri îndrăgostiţi, precum şi cupluri trecute de prima tinereţe, părinţi şi copii veseli, alergînd de colo, colo, grupuri vorbăreţe. Toţi ne bucuram de o seară liniştită, aruncînd din cînd în cînd cîte un ochi la ce se mai întîmpla pe scena amenajată în curtea MNAR, unde, timp de vreo 2 ore, Electric Brother a mixat pentru cei prezenţi. Din păcate, cei mai interesaţi au părut tot copiii, care au şi luat cu asalt respectiva scenă, împărţită cu generozitate de Electric Brother.    

În vreme ce luna se rotunjea încet pe un cer nesperat de senin, alţi oameni feluriţi aşteptau răbdători la cele două cozi şerpuitoare (una la Galeria de Artă Românească, cealaltă – la cea de Artă Europeană), dar şi la coada formată între Ateneul Român şi Biblioteca Centrală Universitară, destinată Muzeului Labirint. Ce căutau toţi acei oameni (vreo 15,000 numai la MNAR, aproximativ 150,000 în tot Bucureştiul – după cum scrie pe site-ul evenimentului) acolo şi de ce nu-i vezi înghesuindu-se la muzeu în oricare dintre celelalte 364 de zile din an? Mi-e greu să cred că doar pentru că e gratis, în condiţiile în care un bilet la MNAR costă între 8 şi 10 lei... Poate că a fost pur şi simplu bucuria de a fi alături de ceilalţi, dorinţa de a recupera centrul Capitalei, fie şi pentru o seară, plăcerea de a te plimba pe Calea Victoriei. Sau poate că eu – veşnica optimistă – vreau să cred că o intrare fără bani la muzeu nu echivalează cu o porţie de fasole cu cîrnaţi oferită gratis în cîte-un parc, la diverse ocazii. Şi că singurul punct în care cele două se întîlnesc îl reprezintă foamea – în cazul acesta de cultură, de artă, de frumos.
Vouă cum vi s-a părut Noaptea Muzeelor? Opinii, sugestii, reclamaţii?...