nimic pus deoparte

să ştii că vremea e tot mai nasoală aici,

pîinea şi vinul s-au scumpit,

benzina la fel.

am învăţat să pun castraveţi la murat,

să fac sarmale şi mămăligă.

nu mai merg aşa încet cum îţi aminteşti,

nici ridicată pe vîrfuri

sau cu părul desfăcut.

la lucru port cămaşă,

pantaloni negri şi eşarfă la gît – 

sînt o stewardesă eşuată într-o clădire

din sticlă cu 15 etaje.

n-am făcut nimic interesant în ultimii ani,

e liniştitor pentru mine să nu mă vezi,

mi-e frică de vocea care spune:

ce e al tău e pus deoparte.

dacă m-ai vizita aici,

nu te-ar lăsa să treci de rotativă,

ţi-ar cere bagde-ul sau buletinul,

hai s-o ştergem de aici, femeie,

hai în locul cu verdeaţă în care stai de-atîţia ani,

pentru nimeni nu e nimic pus deoparte

în oraşul ăsta întortocheat.

enşpte mii de dimineţi