Nighthawks (Ulii de noapte)

Filmul „Nighthawks” („Ulii de noapte”, Marea Britanie 1978, regie Ron Peck) rulează joi, 7 noiembrie, de la orele 19 (cu subtitrare în limba engleză), în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuția ulterioară proiecției va fi moderată de Mihai Kolcsár și de Iulia Alexandra Voicu. Intrarea este liberă.

Sfîrşitul anilor ’60 şi anii ’70 au reprezentat pe plan mondial o perioadă foarte importantă în lupta pentru căștigarea drepturilor homosexualilor, mişcări majore luînd naştere în Statele Unite ale Americii, Australia, Canada şi Europa, rezultatul acestor lupte fiind legalizarea relaţiilor homosexuale în toate aceste zone. Ron Peck a avut un rol în mişcarea culturală homosexuală din Marea Britanie, fiind co-redactor la revista „Gay Left”, care publica articole atît despre zbaterea pentru o societate socialistă şi integrarea homosexualilor în această societate, cît şi despre cultura homosexuală şi lesbiană.

Încurajat de deschiderea spre această nişă culturală, Peck s-a străduit timp de cinci ani să realizeze filmul „Nighthawks”, care urma să fie primul film britanic abordînd în mod vădit tema homosexualității. Înainte de acesta, scosese şi Derek Jarman filmul „Sebastiane”, în 1976, care însă nu trece mai departe de prezentarea unor imagini homoerotice. „Nighthawks” urmăreşte viaţa lui Jim, un profesor de liceu homosexual care îşi petrece nopţile prin cluburi şi discoteci în căutarea unui one-night-stand, sau a unei relaţii. Aceste întîlniri sînt  marcate însă de o proastă sincronizare cu cei implicaţi, căci de cîte ori Jim arată interes pentru un bărbat, acesta nu caută decît puţină distracţie şi vice-versa. În paralel, urmărim şi viaţa de zi a protagonistului, profesor model care se împrieteneşte cu o nouă colegă ale cărei sentimente sînt neclare.

Filmul a fost finanţat în mare parte de homosexuali bogaţi, rămași anonimi pînă în ziua aceasta, iar lipsa unui buget substanţial se poate observa în produsul final, astfel putînd fi explicate cadrele lungi şi în mare parte statice, ceea ce funţionează însă în beneficiul filmului, modelînd un stil regizoral clar şi conferind filmului un ton documentarist care se potriveşte bine cu subiectul. În această direcţie funcţionează şi lipsa muzicii non-diegetice (exceptînd genericul de început). Regizorul a ales, de asemenea, să lucreze cu actori neprofesionişti, lăsîndu-i pe aceştia să improvizeze dialogul bazat pe indicaţiile sale, şi modelînd scenele după personalitatea lor. Această alegere dă o naturaleţe distinctă filmului şi contribuie la impactul emoţional din scena catarctică de final în care Jim este întrebat direct de către elevii săi dacă este „homo”, discuţie născută din întrebările adevărate ale elevilor respectivi.

Deşi destul de blînd după standarde contemporane, „Nighthawks” a șocat publicul din acea vreme, atît pe cel hetero-, cît şi pe cel homosexual, care nu era obişnuit să se vadă reprezentat cu atîta francheţe. În mod nesurprinzător, au existat detractori în ambele tabere, unii homosexuali arătîndu-se ofensaţi de tonul pesimist al filmului, studioul care a co-finanţat filmul dorind de asemenea un happy-end clar, în care protagonistul îşi găseşte „prinţul” în urma căutărilor.

Printre altele, „Nighthawks” este unul dintre primele filme în care homosexualii nu au rol de antagonişti sau de psihopaţi şi constituie un studiu asupra unei culturi care, deși în plină ascensiune la finalul anilor ’70, era în mare parte necunoscută publicului larg al acelei epoci.

Nighthawks (Ulii de noapte)
Marea Britanie 1978
regie: Ron Peck
scenariu: Ron Peck, Paul Hallam
montaj: Mary Pat Leece, Richard Taylor
distribuţie: Ken Robertson, Rachel Nicholas James