Muzica Franţei cu un peruan, Richard Strauss cu o orchestră japoneză şi Schumann cu un dirijor canadian

28 februarie 2014   Dileme on-line

La prima vedere, am putea gîndi că este o nepotrivire: cum ar putea să sune arii franceze cu un peruan, Simfonia Alpilor cu o orchestră japoneză şi simfoniile lui Robert Schumann cu  dirijorul Yannick Nezet Seguin decît, să spunem, nepotrivit?

Aflaţi că această primă impresie este cu totul înşelătoare, pentru că aceste trei albume oferă de fapt o calitate interpretativă greu de egalat, semn că timpurile noastre se schimbă şi ar trebui să ne adaptăm şi noi cît mai repede. Aceasta este o polemică mai veche – că extra-europenii nu ar putea înţelege cu adevărat muzica clasică europeană, şi deci, nu ne putem aştepta la „fineţuri”. Realitatea a devenit însă cu totul alta: în timp ce scriu acest articol, de exemplu, ascult cu uimire şi emoţie Concertul nr. 5 de Beethoven cu pianistul chinez Yundi (despre care voi scrie peste o săptămînă) şi remarc că tot ce ne-am imaginat noi despre extra-europeni este pur şi simplu răsturnat – lucru care ar trebui să ne pună serios pe gînduri.

În 3 martie se lansează la nivel internaţional aceste albume semnate de extra-europeni care oferă însă versiuni de referinţă pentru repertoriul european.

Juan Diego Florez – peruanul cu o voce invincibilă

Românii nu au avut şansa pînă acum să audă ceva despre unul dintre marii tenori ai prezentului decît de la Radio România Muzical sau de pe discurile sale – cel mai recent, L’amour va fi disponibil şi în magazinele din România.

Însă despre Juan Diego Florez merită să ştie şi în România cît mai multe, măcar pentru faptul că tenorul a primit Crystal Award în ianuarie 2014 la Forumul mondial economic de la Davos (cred că ştiţi importanţa acestei reuniuni). La 41 de ani, Juan Diego Florez este preferatul marilor teatre de operă din întreaga lume pentru rolurile bel-canto, adică acelea din atît de dificilele opere semnate de Rossini, Donizetti şi Bellini. Şi nu numai că are o voce cu care reuşeşte să facă adevărate minuni de virtuozitate, dar cu alura sa de adolescent, Florez este şi un actor foarte credibil şi atrăgător – ceea ce nu este deloc de neglijat.

Noul album al lui Juan Diego Florez este unul curajos, pentru că alături de arii consacrate din repertoriul francez, cîntăreţul inserează pe acest disc şi arii necunoscute şi practic necîntate pe scenele contemporane. Este al 16-lea disc al tenorului născut la Lima şi, acum, din postura sa de super-vedetă a teatrului liric, Juan Diego Florez îşi permite să propună şi un repertoriu mai puţin cunoscut, deşi foarte valoros.

Puteţi asculta selecţiuni de pe L’amour la Radio România Muzical în 3 martie, ora 11 sau oricînd pe site-ul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2014” (www.romania-muzical.ro/voteazadisculanului2014).

O simfonie japoneză a Alpilor …

…totuşi, nu 100%, pentru că dirijorul acestei producţii este britanicul Daniel Harding, care la 38 ani are renumele unui adevărat maestru. Iar cei care compun Orchestra Saito Kinen (Saito Kinen este un festival la Matsumoto, în inima munţilor Japoniei) sînt japonezi, însă cîntă în marile orchestre europene şi americane, iar partida de suflători este alcătuită din invitaţi, instrumentişti la Berlin, Viena, Boston şi Philadelphia. Nu întîmplător, deci, revista britanică Gramophone include această orchestră printre cele mai bune ale lumii.

Ceea ce este însă 100% japoneză este tehnologia cu care s-a înregistrat acest disc. Mie nu mi-a spus prea mult „24 bit 96 khz”, însă am sesizat sentimentul pe care-l creează aceste înregistrări, că orchestra cîntă chiar în spaţiul în care se realizează audiţia.

Iniţial, dirijor pe acest disc trebuia să fie Seiji Ozawa, care însă, sub tratament pentru cancer, nu a mai putut să onoreze invitaţia – aşa s-a ajuns la britanicul Daniel Harding.

Este o producţie somptuoasă, cu 125 de instrumentişti care interpretează magistral Simfonia Alpilor de Richard Strauss – probabil cea mai cunoscută lucrare a acestui compozitor german de la naşterea căruia se vor împlini în iunie 2014 150 de ani.

Radio România Muzical difuzează acest disc chiar în ziua lansării lui internaţionale, în 3 martie, de la ora 19 şi poate fi reascultat oricînd pe site-ul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2014”.

Un dirijor canadian pentru simfoniile lui Schumann

Mai întîi au fost o serie de concerte live cu Orchestra de Cameră a Europei la Paris – apoi s-a născut acest dublu CD care include toate cele 4 simfonii pe care le-a lăsat marele romantic german Robert Schumann.

Şi iată un nou prilej să se vorbească de canadianul de 38 ani Yannick Nezet Seguin care uimeşte la fiecare concert al său. El este în prezent dirijor principal la Orchestra Simfonică din Philadelphia şi la Orchestra Filarmonicii din Rotterdam. L-am întrebat pe Cristian Măcelaru, românul care este dirijor asistent la Orchestra Simfonică din Philadelphia, cum este Yannick Nezet Seguin, iar Cristian mi-a răspuns: „un talent cu totul ieşit din comun, un muzician carismatic şi în acelaşi timp foarte deschis, foarte prietenos”. Da, cam aşa l-aş descrie şi eu, după cum sună înregistrările lui. Aşa că a asculta ultimul lui album nu poate fi decît o poartă deschisă către o lume mai caldă şi mai frumoasă, o poartă pe care o puteţi deschide şi la Radio România Muzical începînd din 5 martie, cînd pe parcursul a 4 episoade, de la ora 11,30, pot fi ascultate cele 4 simfonii schumanniene. Albumul este inclus şi în cadrul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2014”.

Mai multe