Misterul celor 40.000 de turiști

A fost pentru prima oară cînd am mers la mare de 1 Mai. Și am ajuns încă de vineri seara, într-una dintre stațiunile intermediare dintre cele două vedete ale litoralului, Mamaia și Vama Veche. A urmat o serie de ajustări ale impresiilor preconcepute despre sărbătoarea laică a prevestirii sezonului estival.

Primul contrast a fost legat de vreme. Plecasem din București cu 32 de grade dar pînă la Neptun, s-au pierdut pe drum cam 20. Mă gîndeam cît de neinspirat am fost la pregătirea hainelor de minivacanță. Apoi, am început să mă uit după un loc de cazare. Aproape toate hotelurile erau în beznă. Pe stradă, nimeni. Magazinele, închise. În sfîrșit, în penumbra unui hotel am zărit vreo două pîlcuri de tineri. Dar camera de trei stele nu merita banii ceruți. La alt hotel de aceeași categorie prețul era la o treime, dar era frig. „Dăm drumul la aer condiționat”, a spus încurajator recepționista. Dar cînd am văzut că și apa caldă refuza să curgă la robinet chiar și după ce l-am lăsat deschis cîteva minute, am renunțat. La a treia încercare am găsit un hotel încălzit, la un tarif de cazare intermediar.

A doua zi, puhoiul de oameni care de 1 Mai luaseră cu asalt litoralul, așa cum auzeam la știri, continua să evite locul unde ajunsesem eu. Așa arăta parcarea hotelului dimineață: cinci mașini, dintre care una îmi aparținea. Am ieșit pe plajă, unde marea, spre surprinderea mea, tocmai trăsese o țigară electronică sănătoasă.

Ca prin ceață, și la propriu și la figurat, am zărit într-adevăr vreo trei perechi de turiști, mult mai bine îmbrăcați ca mine. În schimb, erau mai mulți localnici. Din zece terase pe lîngă care treceai de-a lungul plajei, doar două erau deschise, dintre care una pentru clienți iar cealaltă pentru renovări.

Ei sînt Gică și Viorel, „stufarii litoralului”. I-am găsit la treabă în fața unei terase. „Vedeți toate umbrelele astea? Noi le-am făcut!”, mi-au zis, arătîndu-mi plaja de la un capăt la altul. „Născuți, crescuți, însurați aici, pe litoral, și cu nepoți în curînd, eu unul iar Viorel doi!”, se laudă Gică. Mi-au dat și numărul de telefon, în caz că „le postez fotografia pe Facebook”.

Atmosfera nu era cu nimic mai animată nici dacă părăseai plaja și mergeai prin stațiune.

În așa ușoară perplexitate după cei ”40.000 de turiști ai litoralului”, cum se spusese la știri, am petrecut aproape întreaga zi. Spre seară, mi s-a părut că simt o ușoară agitație, semn că era posibil să fi sosit mai mulți turiști. Și într-adevăr, a doua zi dimineață parcarea arăta altfel.

Explicația avea să vină mai pe seară: la hotel sosise și un grup măricel de nuntași.

Vremea începuse să se mai încălzească, dar tot nu puteai sta pe plajă prea multă vreme. Am plecat din stațiune, spre Mangalia și Vama Veche. La Mangalia am băut bragă - ceea ce nu mai făcusem de ani buni. ”Bragă bună, făcută de nepotul lui Mustagep din Mangalia, în vasele lui și după rețeta lui”, mi-a spus cu convingere vînzătoarea de la ”magazinul de delicii tătărești”.

O surpriză și mai mare a venit însă la Vama Veche. Încă de la 2 Mai ceva nu era în regulă: pîlcuri-pîlcuri de tineri patrulau pe trotuarul dintre cele două localități. Și fix de după indicatorul de intrare în Vamă a început tunelul de mașini, cît tot satul de lung. Mașini parcate ca în București, bară în bară, cu tot cu pietoni printre ele sau pe carosabil.

Toate terasele erau deschise și simultan și ocupate. Ceața, mai deasă decît la Neptun, a făcut cu totul special 1 Mai din acest an.

S-a lămurit astfel și misterul celor 40.000 de turiști. Cu toții s-au îngrămădit în cele două stațiuni de la extremitățile litoralului, Mamaia și Vama Veche. Și sînt mai ales tineri, plecați ca într-un city break. Cel puțin la mare, 1 Mai muncitoresc nu pierde, nu cîștigă, ci doar se transformă. În 1 Mai tineresc.

P.S. În drum spre casă, chiar pe 1 mai, am întîlnit pare-mi-se și 1 Mai-ul tradițional. Pe marginea fiecărei liziere de pădure vizibilă de pe drum (am renunțat la autostradă și am luat-o spre Ostrov, pe la Adamclisi) erau grupuri-grupuri de oameni, de cîte două-trei familii, cu grătare, mese și scaune pliante, mingi de volei și fotbal, mașini băgate cu botul în iarbă și cu portierele deschise, să se audă bine muzica preferată. Mai era și aici ceață, dar de la fumul de mici.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.