Mirări de simplu cetăţean
Nu mă socotesc competent să analizez, să sistematizez şi să judec ceea ce se întîmplă, de la o vreme, în patria noastră. Poate că dl Ciorbea are dreptate: ce sîntem noi, ăştia care l-am bombănit pentru obiecţiile d-sale la legea 90/2001? Nişte „bieţi oameni” care habar n-au despre ce e vorba. Trebuie să fii expert în drept ca să pricepi că nu e corect ca unui ins cu probleme penale să i se ia şansa de a guverna.
E, cu siguranţă, nevoie de complicate fineţuri juridice ca să înţelegi cum stau, de fapt, lucrurile. Prin urmare, mă dau bătut. Las dezbaterea pe mîna „specialiştilor”. (Un amic jurist îmi spunea, totuşi, de curînd, că normal ar fi să se ia în discuţie şi legea răspunderii ministeriale, explicită în materie de „compatibilităţi” între infracţiune şi demnitate publică. Dar, repet, nu mă mai bag. Sînt depăşit). Mă depăşeşte şi complexitatea reţelei SRI - DNA - oameni de afaceri - presă - CNA - partide - guverne –„acoperiţi” - comisii parlamentare de control etc. Tot ce pot spune, parafrazîndu-l pe Marx, e că „o stafie bîntuie România: Sebi. Sebi Ghiţă.” Serialele lui demascatoare bat toate audienţele, scot din funcţie generali, aruncă în aer şefi de partid, gazetari, instituţii. Iar el e de negăsit. Ca orice stafie autentică. Nu pricep şi nu mai am de gînd să mă pronunţ. Îmi rezerv doar dreptul de a exprima unele mirări de „simplu cetăţean”.
De exemplu: aflu că dl Ghiţă şi-a petrecut unul, sau mai multe concedii, împreună cu cel pe care acum îl dă în gît: dl Coldea. Treaba lor! Dar nu pot să nu mă întreb, dincolo de conjuncturi şi supoziţii inaccesibile mie, cum o fi să petreci o vacanţă cu dl Ghiţă? Trebuie să ai solide argumente ca să-l iei cu tine şi în Seychelles, şi în Toscana şi în Disneyland! Cum o fi să te distrezi cu Ghiţă? (Admit că se poate pune şi întrebarea inversă: cum e să te distrezi cu Coldea?). Nu putem şti. Ce faci, seara, la o bere, sau mă rog, la o şampanie. Schimb de secrete? De glumiţe? De strategii? Poate că dl Ghiţă e un interlocutor plin de farmec, un mare povestitor, un pitoresc tovarăş de chef. Sau poate te retragi cu el la Seychelles ca să pui la punct, pe ascuns, politica ţării, şefia PSD, sau doctoratul dnei Kövesi. (Deşi asta se poate face, mai ieftin, şi prin vreo tufă din Herastrău). Sau poate te amuză umorul fin al lui Sebi, replica lui hazoasă, aptitudinile sale sportive.
Dacă nu cumva îţi place, pur şi simplu, cum arată, cum se îmbracă, cum se poartă. Un domn, un seducător, o companìe irezistibilă. Poate că are opinii subtile despre Shakespeare sau Platon şi ai mereu ceva de învăţat stîndu-i în preajmă. Poate e tobă de istorie şi de literatură. Poate se înţeleg foarte bine nevestele între ele sau copiii. Una peste alta, s-ar zice că după o vacanţă cu Ghiţă, te întorci la muncă refăcut, proaspăt, îmbogăţit, gata de noi şi noi isprăvi profesionale. Asta e! Fiecare cu gusturile lui! Orice om ascunde virtuţi pe care nu le observi la prima vedere. Nu e exclus ca dl Ghiţă să aibă astfel de virtuţi, de natură să-l recomande, cînd n-o mai avea altă întrebuinţare, drept „domnişor de companie”, cu o fişă a postului de tip „hostess”…
În cu totul alt registru, am oarecari mirări şi cînd mă gîndesc la USR. Mărturisesc o simpatie de principiu pentru această alcătuire politică, al cărei rezultat electoral a fost, în ciuda apariţiei ei întîrziate şi a unei logistici precare, încurajator. O compensaţie la brambureala liberală. Imediat după reuşită au urmat, din păcate, stîngăcii, inadecvări, juvenilităţi şi zîzanii interne greu de digerat. Încă sper într-o vitală reconfigurare a ţelurilor şi procedurilor optime, capabile să armonizeze funcţionarea partidului. Prima surpriză neagră a fost falia Sergiu Moroianu-Matei Păun-Nicuşor Dan. Cînd membrii de la vîrf ai aceleiaşi formaţiuni politice se excomunică reciproc, nu mai pricepi ce i-a legat pînă atunci şi, mai ales, de ce nu-şi rezolvă tensiunile cu tact şi discreţie. Pe această linie, ar avea, poate, ceva de învăţat de la PSD…
Şi mai tare e anunţul - presimţit, de altfel, încă din timpul campaniei electorale - cum că partidul nou-născut s-ar putea scinda. Unii sînt de dreapta, alţii de stînga, prin urmare cuvîntul „uniune” din chiar numele partidului e înşelător: e vorba, mai curînd, de „divizare”. Aşadar USR devine DSR şi se împarte - ca pe vremuri, liberalii - în diverse ”aripi”. Deocamdată aripa stîngă şi aripa dreaptă. (USRS şi USRD?). Ca simplu cetăţean, nu pot decît să mă mir. O formaţiune plăpîndă găseşte suficientă energie ca să-şi amplifice şubrezenia. E ca şi cum o bibilică ar declara, fudul, că se va transforma în doi cocoşi. Cum spunea cineva (nu mai ştiu dacă jurnalist sau forumist) „mare e grădina (în speţă ograda) Maicii Domnului”!
Articol apărut pe Blogurile Adevărul