Mersul cu trenul

Dilema veche de săptămîna aceasta se întreabă dacă trenul mai e ce-a fost, cine mai merge cu trenul şi de ce nu merg, la noi, trenurile bine. „Veţi găsi în paginile acestui dosar primele amintiri ale unui drum cu trenul, cele mai lungi călătorii din  copilărie, cîteva săli de aşteptare, trenuri în filme, un voiaj aproape mitic cu Transsiberianul, în chiar zilele în care URSS-ul se prăbuşea, altul dulce-amar cu trenul „Prietenia”, o analiză a stării în care e CFR-ul astăzi şi un interviu cu Radu Bellu, specialist în istoria Căilor ferate  de la noi.” ( Luiza Vasiliu , Argument).

distinge între două Românii prezente în arenă: Una bună, curată, inteligentă, grijulie cu românii, bine educată, nobilă - (...) România lui Dan Voiculescu (...)” şi „o Românie rea, urîtă, subversivă, plină de „aşa-zişi”, de „elitişti” insalubri (...) : România reacţionară a lui Liiceanu şi Patapievici”.  Dintre ele „a învins,slavă Domnului, România cea bună!”.

face bilanţul Berlinalei de anul acesta, unde, pentru prima dată, un lungmetraj românesc a luat Ursul de aur. 

 schițează, cu umor, portretul unui agent al timpurilor noastre: cel imobiliar. 

ne lămureşte de ce se spune, chiar oficial, tot mai des, „Lu’ Papa...”.