memoria mea este religioasă

vița de vie se încolăcește disciplinat și definitiv
pe rîma ce se urcă pe zid
pe zidul ruinat al infirmului
pe zidul ruinat al învinsului
cînd șarpele cu instinctul perfect al manipulării
îl sugrumă în cel mai scurt timp pe cimpanzeul cel mai atent
noi ne regrupăm și totuși rămîne praful și pulberea
măduva osoasă este chiar creierul meu
care poate reface memoria noastră scoasă din priză
din pricina unui scurt circuit latent
și atunci o bătrînă slabă în biserică vede de jur împrejur
„lumină dumnezeiască”
plăcere de o intimitate religioasă
deoarece sentimentul religios este plăcere sută la sută
altarul – o mașinărie abstractă
cu gaura neagră îngropată de vie

din volumul Subpoezia vol. I, Editura Charmides, 2015.