„Mediul schimbă felul în care ascultăm muzica” – interviu cu Portico Quartet

16 august 2018   Dileme on-line

Portico Quartet vor concerta la Festivalul de Jazz de la Smida (17-19 august). Mai multe la www.smidajazz.ro. Citiţi aici o recenzie a albumului Art in the Age of Automation scrisă de Aron Biro.

Ce s-a schimbat, muzical vorbind în deceniul scurs între albumele voastre Knee-Deep in the North Sea (2007) şi Art in the Age of Automation (2017)?

Nu mai sîntem o trupă complet acustică, cu aceeaşi instrumentaţie pentru toate piesele. Acum folosim computere pentru o parte din procesul compoziţiei, folosim o mai mare varietate de instrumente şi de efecte de pedală. Totuşi, nucleul pieselor este compus în aproape acelaşi fel.

Anul acesta aţi scos Untitled (AITAOA #2), un album companion pentru Art in the Age of Automation de anul trecut. Este acesta un album de outtakes?

Tot materialul a fost înregistrat în acelaşi timp, dar o parte din piese, dintr-un motiv sau altul, nu se potriveau pe primul album, deşi unele erau printre favoritele noastre. Aşa că nu vrem să numim acest album ca fiind unul de B-sides.

Cum lucraţi atunci cînd începeţi să compuneţi şi să înregistraţi un nou album? Cum decurge procesul creativ?

Variază de la un album la altul. În cazul Art in the Age of Automation, am compus piesele pe computer, anumite părţi le-am înregistrat live, dar încercînd diverse tehnici de producţie şi de mixaj pe computer. Apoi am dus totul în studioul de înregistrări unde am mixat tot ce făcusem la o calitate mai bună.

Discutaţi împreună în ce direcţie v-aţi dori să meargă un album atunci cînd lucraţi la el?

Da, de obicei, ne propunem destul de specific anumiţi parametri, lucru care ajută să definească tonul albumului. În afară de asta, încercăm să păstrăm totul destul de liber.

Simţiţi vreodată vreun dezavantaj din cauza faptului că nu aveţi o educaţie muzicală propriu-zisă?

Unii avem, alţii nu. Milo [Fitzpatrick] şi Keir [Vine] au făcut studii muzicale la Goldsmiths University. Eu [Jack Wylie] şi Duncan [Bellamy], nu. Duncan are însă un background artistic care îi oferă o anume perspectivă asupra muzicii. Cred că e important să cînţi ce vrei şi aproape orice se obţine prin multă practică şi prin învăţare pe cont propriu, mai ales azi cînd informaţia este la liber.

Sînteţi cunoscuţi pentru faptul că nu prea vă implicaţi în proiecte secundare. Mai e valabil?

Eu [Jack Wyllie] cînt într-o trupă numită Szun Waves al cărui al doilea album va apărea la final de august, dar fiecare este implicat în diverse proiecte mai mici.

S-au adunat deja şase albume de cînd folosiţi hang-ul, instrument devenit între timp foarte popular printre artiştii stradali din toată Europa. Credeţi că într-o zi veţi renunţa la el?

Hang-ul a jucat un rol mult mai mic pe ultimele noastre trei albume. Totuşi este elementul care contribuie la sunetul nostru specific pe care fanii îl apreciază foarte mult. Am făcut destul muzică deja şi fără el.

Duncan, tu faci grafica albumelor, vizualurile şi regizezi şi clipurile. De la ce porneşti: de la imagine sau de la sunet?

Întotdeauna creez identitatea vizuală după ce albumul este înregistrat. Grafica reflectă ideea din spatele muzicii.

Cum ascultaţi muzica: în streaming, pe YouTube, pe viniluri, iTunes?

Eu [Jack] ascult în general pe Spotify, dar dacă nu găsesc acolo ce mă interesează descarc. Ocazional mai cumpăr şi albume.

Credeţi că mediul prin care ascultăm muzica schimbă felul în care o înţelegem şi apreciem?

Da, mediul schimbă total felul în care ascultăm muzica. Mi se pare semnificativ faptul că Spotify foloseşte algoritmi pentru a crea playlist-uri conforme cu gusturile noastre, lucru care sfîrşeşte prin a ne omogeniza obişnuinţele de ascultare.

Ce părere aveţi despre piraterie?

Cred că într-un anumit fel a fost crucială pentru dezvoltarea muzicii electronice în special pentru tinerii producători de dormitor care altfel nu şi-ar fi permis orice fel de software. Totuşi cred că e important ca oamenii să continue să plătească pentru muzică pentru ca şi artiştii să fie plătiţi la rîndul lor.

Care este cel mai de preţ vinil pe care-l deţineţi?

Eu [Jack] nu am nimic atît de special, dar sînt cîteva albume preferate – Music for 18 Musicians [Steve Reich], A Love Supreme [John Coltrane], Sketches of Spain [Miles Davis] ş.a. – pe care n-aş vrea să le pierd.

a consemnat Marius CHIVU

Mai multe