legături subţiri însă trainice

lucrul visat, sau lucrarea pe care-ai visat
să o înfăptuieşti – ca şi cum mîinile, gîndurile tale stîngace,
ar fi în stare să ducă la bun – sau rău – sfîrşit
o lucrare. dar dacă nu putem visa după voie,
putem totuşi face acea visare care e reveria
– sau cum îi spune un visător celebru – meditaţia.
să medităm deci la o lucrare în numele ei,
aşa cum scrie aici, o casă în care să strîngem laolaltă
tot felul de lucruri care au legătură cu ea,
sau despre care tu spui că au legătură cu ea,
lucruri pe care tu să le legi de cîte un capăt al lor
şi cu capătul celălalt al sforii le tragi către frumosul portret
al ei, şi le înnozi acolo de ieşiturile ramei,
şi în felul acesta, prin casa asta, oriunde ai trece,
pînă şi prin coridorul întunecos, de la dormitor către bucătărie,
te împiedici de sforile acestea, subţiri însă trainice,
care duc la portretul ei. o lucrare
a împleticirii, a încîlcelii de sfori, legate
de chipul abia amintit acum al ei. (1982)

din antologia versuri, ediţie îngrijită de Al. Cistelecan, Editura Humanitas, 2014.