Lansare "Elefantul de cîmpie"
Elefantul de cîmpie,
„Cînd am scris
aveam o tensiune a limbii care mă domina prea mult. Rămîneam suspendat în miezul cîte unei explozii.
Nu înaintam. Cineva a spus că-i o limbă atomică, altul că-i a profetului exterminator, citat de mine, Marele Intelect, cel care vorbeşte ciudat despre lumea Răsăritului meu, mistic şi contorsionat de prezent. Parcă mă adresam numai lui din supunere. Mi-l luam şi ca ajutor ca să vorbesc indirect şi polemic, plastic şi în exces, la adresa artei minimaliste, atît de stăpînitoare, deja mecanică, cu inima uscată de orgoliu, urîţită de ştiinţa rafinamentului genului ei minor. Acest orgoliu al marginalităţii îl simţim imperial peste tot azi.
În Elefantul de cîmpie continui ce am început în Vreau altă realitate…, parcă mai atent la ceea ce s-ar spune că este o viziune, care te face să te avînţi şi să te joci şi mai mult. E o altă realitate, dar de data asta e vizibilă nu numai la nivelul limbii, ce se răsfaţă în culcuşul ei ascuns. Oricum, am scris cu mare pasiune despre aceste rătăciri.” – Constantin Iftime
„Atît de convulsivă şi de plină de energii dezlănţuite este poezia lui Constantin Iftime, încît seamănă cu ceea ce, în viziunea cosmologilor, reprezintă primele secunde de după naşterea Universului: totul se află într-o continuă, învolburată prefacere, ceea ce se coagulează se descompune pe loc şi aproape simultan reintră în noi şi noi configuraţii. Şi totuşi, gravitaţia poetică ţine întreg acest univers fremătător într-o secretă unitate de sine, sugerîndu-ne că, în momentele de maximă autenticitate, creaţia este chiar mai puternică decît creatorul ei. Care însă trebuie crezut pe cuvînt atunci cînd afirmă: «Sparg codurile atîtor ştiinţe ale naturii mele întunecate.»” – Ioan Es. Pop
„Constantin Iftime este un explorator al limbajului poetic, un explorator à rebours, care reface traseul istoriei poeziei, începînd cu poezia clasicismului Antichităţii greco-latine, trecînd prin poezia română minoră, prin vizionarism, romantism, expresionism, prin senzualism, primitivism, minimalism, suprarealism, hiperrealism etc. El mimează însă spiritul unor limbaje poetice, încercînd să reinventeze forme noi” – Raluca Dună.