La mijlocul verii

M-am obişnuit să trăiesc
pe o jumătate de pernă
pe o jumătate de pat

deşi nu-i amiază,
văd intersecţiile
frunzele-au luat-o razna
în sus

oraşul a ruginit
e praf în vitrine
şi pulberea se-nalţă
peste clădiri

nici măcar nu ne ţinem de mînă

între un trotuar şi altul
n-am fost în stare
să întindem aceeaşi brăţară

un aşternut niciodată nu apără

e-atîta tuş pe paliere
încît nu pot să mai văd
cum împărţim garsoniera
perdeaua
şi-un sac fără fund de lumină

ne vom duce încet mai departe
sau vom tăcea încurcaţi
în prima toamnă de var?

ce vom face noi oare
în lumea asta ca o bonetă
de nou-născut?